Orban dacul, un „stricator de ziduri”

    Numele lui Orban dacul, exceptional fauritor de „arme si unelte pentru stricat ziduri”, a dainuit peste veacuri, fiind mentionat în cronici si lucrari de istorie dedicate campaniei militare dusa de trupele otomane comandate de sultanul Mehmed al II-lea (1451-1481) pentru asedierea si cucerirea orasului Constantinopol (29 mai 1453), pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Acest oras-cetate a fost edificat în anul 330 d.
    Numele lui Orban dacul, exceptional fauritor de „arme si unelte pentru stricat ziduri”, a dainuit peste veacuri, fiind mentionat în cronici si lucrari de istorie dedicate campaniei militare dusa de trupele otomane comandate de sultanul Mehmed al II-lea (1451-1481) pentru asedierea si cucerirea orasului Constantinopol (29 mai 1453), pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Acest oras-cetate a fost edificat în anul 330 d. Ch. de împaratul Constantin cel Mare (306-337 d. Ch.) pe locul vechii colonii grecesti Byzantion si a facut obiectul mai multor asedii, cel mai dur fiind cel din 1452-1453, datorita exceptionalelor tunuri de asediu confectionate de tunarul Orban dacul, care a folosit o tehnologie speciala, care includea turnarea fontei în forme de lut, folosind concomitent mai multe culee…    
         
     Înca din anul 1452, Sultanul Mehmed a dispus construirea pe tarmul european al strâmtorii Bosforului, a cetatii Bogazi Kessen, ale carei tunuri asigurau controlul traficului navelor prin strâmtoare; pentru realizarea unor tunuri asa zise „de coasta”, a fost angajat Orban dacul, deoarece trebuia ca aceste tunuri sa aiba o bataie de aproape 4 km (latimea maxima a Bosforului), proiectilele sa devina distrugatoare pentru navele care ar fi aprovizionat Constantinopolul si suficient de precise pentru tinte mobile! Dupa testarea capabilitatii tunurilor create de Orban pentru cetatea Bogazi Kessen, acesta a fost angajat de sultanul Mehmed pentru realizarea unor tunuri de mari dimensiuni, capabile de aceasta data sa sparga zidurile de protectie ale Constantinopolului…    
         
     Orban dacul, asa cum l-a denumit cronicarul grec Laonic Chalcocondil în lucrarea sa intitulata „Expuneri istorice” era, se pare, nascut în Transilvania, la acea data se pare ca Orban era un barbat „între doua vârste, cu mustata blonda si obrajii rumeni”. Orban, care avea o anumita faima câstigata în Ungaria vremurilor acelea, a fost initial angajat de bizantini, dar faptul ca nu a fost platit corespunzator (sau nu i s-au acordat încrederea si fondurile necesare), l-a adus în tabara otomana. Aici el a dispus de fondurile necesare pentru a-si instala atelierul în vecinatatea orasului Adrianopol. Constructia primului tun-gigant, care a durat trei luni, depasind, se pare tot ce fusese realizat în domeniu pâna la acea data, a inclus trageri de proba, a caror efectuare a fost semnalizata locuitorilor orasului Adrianopol pentru a nu provoca spaime inutile!    
         
     Pentru a le aduce sub zidurile Constantinopolului, fiecare din aceste tunuri-gigant a fost amplasat pe câte un transportor lung de peste 30 de metri, tras de 50 de perechi de boi având pe fiecare latura câte 200 de muncitori-sprijinitori, câte o echipa de 200 de muncitori care netezeau drumul si echipe de dulgheri care faceau podete peste eventualele denivelari sau curgeri de apa (Proiectilele sferice din piatra si chiar din marmura (!) erau transportate în care trase de trei perechi de boi). În lucrarea „Istoria Turcilor”, istoricul turc Mustafa Ali Mehmed mentioneaza aportul tunului Orban, pe care-l considera „originar din Transilvania” si arata ca din tunurile confectionate de acesta” se putea trage de putine ori pe zi, dar de fiecare data produceau pagube mari.”    
         
     O data cu primele lovituri ale tunurilor create de Orban dacul împotriva zidurilor cetatii Constantinopol, se nascuse artileria grea, iar Orban s-a dovedit un pionier al artileriei moderne.(Din „Enciclopedia marilor personalitati” în curs de aparitie la Ed. Geneze)