In aprilie a.c., 72 de cercetatori francezi s-au imbarcat pe nava Marion-Dufresne aflata in portul Insulei Reunion pentru a ajunge pe tarâmurile desertice din insulele Eparses din Oceanul Indian, aflate in posesia Frantei. Obiectivul: studiul biodiversitatii, al climei si al geologie.
Sanctuare ale biodiversitatii
Aburii de cafea serpuiesc in funii vaporoase sub cocotieri, lânga corturile cercetatorilor aflati in insula coraliana Grande Glorieuse cu o suprafata de 4 km2. Este 1 aprilie, ora 7 si nisipul alb de pe tarm e deja ars de soare. Pe o suprafata intinsa a plajei, sute de testoase si-au depus ouale in timpul noptii dupa care s-au reintors in ocean. Insula, aureolata de o laguna, e una din „margaritarele” arhipelagului Eparses din apropiere de Madagascar. Nu departe de tabara se intrezaresc siluetele unor constructii. E vorba despre o baza militara in care isi desfasoara activitatea legionari, jandarmi, meteorologi si un restrâns personal administrativ. In jurul insulei de coral, pe o raza de 200 mile marine (370 kilometri) se intinde o uriasa zona oceanica exploatabila doar de francezi. E cea de-a doua misiune de cercetare stiintifica dupa 2 ani (subventionata cu un milion de euro), care vizeaza conservarea biodiversitatii, prelevarea de esantioane, observarea fenomenelor naturale, a obiectivelor geologice, a impactului incalzirii globale etc.
Pirati si corali in agonie
Dupa ce si-au atins obiectivele de cercetare de-a lungul a 3 zile, cercetatorii se indreapta spre cea mai salbatica insula a arhipelagului: Europa! Si cea mai inaccesibila, din cauza atacurilor furibunde ale milioanelor de tântari. Dupa alte 3 zile de studii intensive, oamenii de stiinta ridica ancora, trec pe lânga insula Bassas da India, un atol in formare, poposind in insula Mayotte. Din acest moment, li se pune la dispozitie un elicopter, o nava dotata cu un vast laborator si câteva barci cu motoare puternice.
In 17 aprilie, ajung in micul arhipelag Glorieuse. Insulele prezinta o vegetatie, pe unele suprafete, bogata: cocotieri, diversi arbusti, printre care misuna reptile si insecte. Botanistii colecteaza flori, seminte, entuziasmându-se in fata rarelor orhidee, insulele coraliene nefiind propice dezvoltarii lor. Unele plante rare au colonizat acest petec de pamânt, un fenomen intâlnit si in alte insule.
Un motiv pentru oceanografi de a studia curentii marini care transporta din alte insule diverse seminte. Pestii nu sunt câtusi de putin ignorati. Sunt aruncate in largul apelor transparente plase, iar scufundatorii, inarmati cu mici lansatoare de harpoane, incearca sa captureze pesti de recif care vor face obiectul studiilor genetice si comparative, pentru a se reconstitui istoria populatiilor de pesti din Oceanul Indian.
Aceasta zona oceanica este una dintre cele mai periculoase din lume si asta din cauza piratilor somalezi. Aflati in largul apelor, cercetatorii scruteaza orizontul cu binoclul pentru a evita o posibila intâlnire cu acestia. Sunt aruncate navoade si custi metalice cu momeli pentru pesti si crustacee. Se fac si scufundari pentru prelevarea de corali. O mare parte dintre acestia au albit. Un semn de agonie provocat de incalzirea apelor? O concluzie impartasita de majoritatea oceanografilor din lume, dar aflata sub semnul unui optimism realist, in sensul ca agonia nu e neaparat ireversibila si ca albirea recifurilor ar putea fi un proces adaptativ.
Indicatori ai evolutiei climatice
Insulele Crabes, populate de o multime impresionanta de crustacee. Unele recifuri coraliene din larg au o vechime de peste 100.000 de ani. Recifuri care ar permite reactualizarea istoriei insulei, variatiilor nivelului apelor din urma cu 125.000 de ani, studiul ultimei perioade interglaciare in timpul careia nivelul apelor era cu 6 metri mai inalt decât in prezent. Aceste variatii sunt legate in mod direct de topirea calotelor polare. Sunt prelevate esantioane de corali, unele aflate in crevasele umplute cu apa din insula, urmând sa fie datate prin metoda uraniu-toriu, care poate preciza vechimea acestora pâna in urma cu 100.000 de ani.
Un ocean cu tot mai putini pesti
In timpul navigarii in largul coastelor, nu a fost observat nici un rechin. Cu ani in urma, numarul acestor pradatori era atât de mare incât faceau apele sa „fiarba”. Unde au disparut? Au migrat? Au fost exterminati de braconieri? Militarii aflati pe Marion-Dufresne pentru a le asigura securitatea, au somat membrii echipajului unui vas de pescuit sri-lankez sa opreasca motoarele. In urma perchezitiei au fost descoperite 300 de kilograme de aripi de rechin destinate pietei chineze. Corpurile animalelor fusesera, ca de-obicei, aruncate in apa. O adevarata avere tinând cont de faptul ca 1 kilogram de aripi costa intre 300 si 2000 de euro!, in functie de marime. Rechinii joaca un rol ecologic important intrucât ataca indeosebi animalele bolnave, impiedicând astfel propagarea agentilor virali, unii dintre ei ucigând in masa broastele testoase. Cercetatorii sunt preocupati si de studiul dispersiei pestilor pentru a determina migratia lor de la o insula la alta.
Ajunsi in largul apelor insulei Lys, cercetatorii constata cu dezamagire faptul ca populatiile de rechini, merluciu, calcani si alti pesti comestibili erau rarisime. In 23 aprilie ajung in insula Tromelin (Insula Nisipurilor cum era denumita cu sute de ani in urma), un platou de nisip aflat aproape de nivelul marii care a cunoscut o istorie tragica, o serie de corabii sfarâmându-se de recifuri, printre care Utile (1761) care transporta ilegal sclavi malgasi, dintre vestigiile corabiei pastrându-se câteva tunuri si o ancora.
Planuri de viitor
In 26 aprilie, expeditia a luat sfârsit. Cercetatorii studiaza acum esantioanele si elaboreaza un vast plan de prezervare a insulelor si a biodiversitatii, de gestionare responsabila a acestora si de obtinere a statutului de rezervatii naturale pentru locurile respective, in care sa aiba acces cercetatorii din intreaga lume. Fara a omite o strategie de lupta impotriva braconajului si a pirateriei cu ajutorul unor efective ale armatei.
DORIN MARAN
Comentarii