Portretul Pamântului… în tinerete!

          Va mai amintiti celebrul roman al lui James Joyce, „Portretul artistului în tinerete”? Analizând cele mai vechi minereuri gasite vreodata pe Terra, cercetatorii au reusit un posibil „portret-robot” al Pamântului (si, de ce nu, al altor planete posibil purtatoare de viata) imediat dupa formarea sa, acum mai bine de 4,5 miliarde de ani..

          Va mai amintiti celebrul roman al lui James Joyce, „Portretul artistului în tinerete”? Analizând cele mai vechi minereuri gasite vreodata pe Terra, cercetatorii au reusit un posibil „portret-robot” al Pamântului (si, de ce nu, al altor planete posibil purtatoare de viata) imediat dupa formarea sa, acum mai bine de 4,5 miliarde de ani…
          
          Surpriza zirconiului
          
           Cine s-ar fi asteptat la enorma surpriza continuta în minusculele cristale de zirconiu descoperite în antice depozite fluviale din Australia! Si totusi, acesti zirconi, „graunte” de numai 250 de microni continând zirconiu, siliciu si oxigen, ne aduc din negura timpurilor, marturii despre Pamântul nostru de acum 4,3 miliarde de ani – formarea sa având loc cu doar putin peste 250 de milioane de ani mai devreme! Datele au fost publicate concomitent de doua echipe de cercetatori. S-au folosit microprobe ionice pentru analizarea cristalelor care adesea contin uraniu (a carui rata de dezintegrare este cunoscuta), pamânturi rare si alte impuritati. Asa ca nu a existat nici un dubiu în a fixa vârsta zirconilor la 4,4 miliarde de ani – epoca în care ei s-au cristalizat în granit topit.
          
          Socul cometelor
          
           Avem astfel imaginea unui Pamânt care s-a racit foarte repede dupa ce nou-nascutul Sistem Solar s-a „congelat” sub forma de planete – cel putin asa afirma geologul William Peck de la Universitatea Colgate, New York. „Înca la o data foarte timpurie existau continente si apa, si poate chiar oceane si viata”. Ce s-a întâmplat apoi cu ele? Au fost „obliterate” de roiurile de meteoriti si comete care invadau tânarul Pamânt, nelasând practic nici o urma, cu exceptia acestor zirconi.
           Asa a continuat totul pâna acum aproximativ 3,9 miliarde de ani. „Raidurile” erau suficient de dese pentru a vaporiza pur si simplu apa oceanelor si a sterge orice urma de viata care ar fi trait acolo. Asa se face ca cea mai veche dovada de viata microbiana dateaza „doar” de acum 3,85 miliarde de ani (cum indica datarile cu carbon radioactiv ale zacamintelor din Groenlanda). Istoria zirconilor a început deci cândva dupa ce Pamântul s-a format, când „apa lichida interactiona cu rocile”, ceea ce se putea întâmpla în unul din trei feluri: schimb între apa si minereuri în stânci; crestere de cristale din solutie; depozite minerale. Timpul si-a spus cuvântul. Expunerea la apa a crescut continutul de oxigen, apoi rocile s-au topit în adâncuri sau în urma unui bombardament meteoritic, s-au format munti, mai târziu acestia s-au erodat… Granitul a disparut, dar zirconii au ramas – o „odihna” de 3 miliarde de ani în sedimentele nisipoase ale Australiei.
          
          Apa si stânci
          
           Atât cercetatorii australieni cât si cei americani mai fac o afirmatie fundamentala: „apa lichida se stabilizeaza timpuriu pe planete de tipul Pamântului”, dupa cum afirma geologul de la Institutul de Astrobiologie al NASA. „Ceea ce înseamna sanse crescute de existenta a vietii si în alte locuri din Univers”, aceasta deoarece conditiile se arata a fi mult mai „prietenoase” decât se credea pâna acum! „Experienta” zirconilor australieni ne dovedeste ca „viata s-ar putea sa fi avut posibilitatea sa apara cu 400 milioane de ani mai devreme decât s-a considerat pâna acum… si chiar de mai multe ori, doar ca tot de atâtea ori a fost distrusa si nu a reusit sa se stabilizeze decât o data cu disparitia „bombardamentelor” meteoritice…