Putem spera la o crestere a… sperantei de viata?

    
     Tinând seama de calculele statistice, pentru ca speranta medie de viata a francezilor, de exemplu, de 76,9 ani, în prezent, sa creasca la, sa zicem, doar 85 de ani, asta ar presupune o reducere cu 52 la suta a ratei mortalitatii (naturale sau datorita unor boli sau accidente) la toate palierele de vârsta. Or, cum mortalitatea generala pâna la vârsta de 50 de ani a atins deja, datorita cresterii calitatii vietii, conditiilor de igiena si progreselor medicinii, mai ales in combaterea bolilor infectioase, ale celor ale copilariei si ale femeilor dupa nastere, un minim greu de trecut, asta ar însemna o reducere a mortalitatii, de peste 75 la suta, la toate palierele de vârsta superioara.
    
     Tinând seama de calculele statistice, pentru ca speranta medie de viata a francezilor, de exemplu, de 76,9 ani, în prezent, sa creasca la, sa zicem, doar 85 de ani, asta ar presupune o reducere cu 52 la suta a ratei mortalitatii (naturale sau datorita unor boli sau accidente) la toate palierele de vârsta. Or, cum mortalitatea generala pâna la vârsta de 50 de ani a atins deja, datorita cresterii calitatii vietii, conditiilor de igiena si progreselor medicinii, mai ales in combaterea bolilor infectioase, ale celor ale copilariei si ale femeilor dupa nastere, un minim greu de trecut, asta ar însemna o reducere a mortalitatii, de peste 75 la suta, la toate palierele de vârsta superioara. Adica exact la persoanele cele mai predispuse la boli, din cauza batrânetii. Evident, un obiectiv greu (de fapt, imposibil) de atins. Pentru a nu incheia acest miniserial, dedicat problemelor mortii si ale batrânetii, pe un ton pesimist, îl citam pe geriatrul francez Robert Moulias, care spune: „Prefer sa definesc batrânetea, pur si simplu, ca singura parte a existentei susceptibila de extensiune. A îmbatrâni ramâne singurul mijloc de a trai mult timp…” Adaugam alte doua concluzii, chiar mai explicit optimiste, preluate din revista „La Recherche”, din care am cules majoritatea informatiilor utilizate la realizarea acestei suite de materiale. „Nu este imposibil sa ne imaginam ca ritmul fundamental de îmbatrânire poate fi, într-o oarecare masura, controlat prin noi tehnologii medicale. Daca cercetarile fundamentale gasesc aplicatii de natura a frâna ritmul de îmbatrânire, vom putea vedea, din nou, crescând speranta de viata… – spune S.Jay Olshansky, de la Universitatea din Chicago. A doua opinie este emisa de Steven N. Anstad, de la Universitatea Washington: „Din cauza modificarilor datorate evolutiei, oamenii, în circa 50 de generatii, vor îmbatrâni mult mai lent, chiar daca cercetarea medicala nu va oferi nici un elixir al tineretii…”    
     Asadar, speranta unei longevitati cvasigeneralizate poate fi programata abia spre mijlocul mileniului IV. Sa avem, deci, putintica rabdare si sa traim optimisti…    
     A imbatrâni… pentru a trai mult timp- Robert Moulias, geriatru la Spitalul Charles-Foix, din Paris -Altadata se murea totdeauna de o boala. Logic, trebuie sa existe si o zi când ar trebui sa murim pur si simplu. Numai ca nu sunt sigur sa fi vazut unul singur dintre bolnavii mei murind de batrânete, chiar si în cazul centenarilor. Înca, întotdeauna, o boala este aceea care pune capat vietii.Mult timp geriatria a fost considerata o stiinta pentru handicapati. Se interesa de oamenii deja atinsi de handicap (al batrânetii n.red.), dar nu si de prevenirea acestuia. Geriatria trebuie sa se orienteze spre un rol preventiv: sa trateze oamenii în timp util pentru a evita situatiile de incapacitate si de dependenta atunci când survine o boala legata de vârsta.Personal as inversa propozitia prea des auzita: „Sa adaugi viata anilor si nu ani vietii”. Este absurd, ar trebui sa spunem mai degraba: „De fiecare data când adaugi viata (de calitate) anilor, adaugi si ani vietii. Este adevarat ca marele avantaj al „batrânetii pentru toti” al civilizatiei actuale merge mâna în mâna cu frica si cu un anume refuz al dificultatilor acestei vârste. Batrânii vor sa ramâna tineri si uita ca pot face înca multe lucruri, dar nu aceleasi ca înainte.Prefer sa definesc batrânetea pur si simplu ca ultima parte a existentei susceptibila de extensiune: a îmbatrâni ramâne ultimul mijloc de a trai mult timp…    
         
     Când imbatrânim frumos…    
      Dr. Arcadie Percek     
         
     -În cariera mea de medic am avut ocazia sa vad oameni de 40 de ani batrâni si oameni de 90 de ani tineri. Totul se datoreaza autoeducatiei, autosugestiei, aceasta centrala energetica ce face ca daca ti-o spui convingator ca afara este senin, asa sa fie si înauntrul tau. Pentru echilibrul vietii, v-o spun si ca medic, dar în special ca psiholog, conteaza spiritul. Spiritul este acela care decide din acest punct de vedere ce este de facut.Cum spuneam si recent, într-un interviu, moartea face parte din viata. Viata si moartea merg împreuna, sunt fluvii care curg în aceeasi albie. Dar cred ca drumul pe care merge medicina, de a adauga ani vietii, nu este cel mai bun, adica sa-l faca pe om sa traiasca 100 de ani. Drumul cel mai bun este sa adaugi viata anilor. Din acest motiv merg pe ideea ca moartea trebuie umanizata. Asa încât ma preocupa ce face medicina pentru om pentru a îmbatrâni cât mai târziu, pentru a îmbatrâni frumos. Când îmbatrânim frumos nu avem acea spaima de moarte. Daca l-ar ajuta si ereditatea – un factor important, totusi -, Omul ar putea trai 100-120 de ani. Dar, una e a trai si alta a exista. Noi învatam sportul, educatia fizica, limbi straine înca din copilarie, dar cum sa luptam cu batrânetea nu ne învata nimeni… Si suntem asa de nepregatiti din acest punct de vedere pentru ca medicina nu dispune de o asemenea disciplina (geriatria este altceva!) care sa învete omul, înca de la 7 ani, cum sa faca sa nu îmbatrâneasca.