Dupa ce teoria „generatiei spontanee”, care sustinea ca viata ar fi aparut pe Terra din materii minerale sau organice, s-a dovedit a fi neintemeiata, savantii au inceput sa fie tot mai mult incredintati ca primele entitati vii de pe planeta noastra ar fi venit din imensitatea spatiului, fie ca atare, la „bordul” unor asteroizi ori comete, fie sub forma unor compusi chimici care, beneficiind aici de conditii favorabile, au generat forme biologice primitive. Recent, o simulare efectuata pe computer de catre specialistii americani, pare sa certifice faptul ca intr-adevar, germenii vietii pe planeta albastra au fost semanati din Cosmos…
Acesti germeni ai vietii s-ar fi putut afla in norii de molecule de adenina, un component de baza al ADN-ului. Adenina se poate forma si supravietui in conditiile aspre existente in spatiu si s-ar putea raspandi pe planete pe masura ce stelele in jurul carora ele orbiteaza, calatoresc printr-o galaxie. „In spatiu este posibil sa existe doar cateva molecule de adenina pe metru patrat, dar de-a lungul milioanelor de ani s-ar fi putut acumula suficient de multe molecule pe o planeta incat sa deschida drum formelor primitive de viata”, spune Rainer Glaser, specialist in chimie moleculara la Universitatea Missouri-Columbia.
Adenina poate fi fabricata oriunde in Sistemul Solar
Adenina este una dintre cele patru „litere” care compun alfabetul ADN, care inmagazineaza codul genetic al oricarui organism viu. Glaser spune ca ideea ca moleculele organice mari, compuse din doua inele, precum adenina, sa se fi format in spatiu, pare scandaloasa, dar noile indicii puse in evidenta de specialisti par sa lase deschisa aceasta posibilitate.
„Este foarte posibil sa gasim molecule mari in meteoriti, inclusiv adenine”, crede Glaser. „Stim ca adenina poate fi fabricata oriunde in Sistemul Solar, prin urmare nu vad de ce unii cred ca ar fi imposibila crearea acestor caramizi ale vietii undeva, in praful interstelar”. Folosind simularea pe computer a vidului inghetat din spatiu, Glaser si colegii sai au descoperit ca cianida de hidrogen (HCN), un gaz frecvent intalnit in Sistemul Solar, poate fabrica adenina, fiind un material de baza in producerea acesteia: micile molecule se imbina in lanturi ordonate si apoi genereaza „inele”.
Desi primul dintre aceste inele necesita o cantitate infima de energie din partea unei stele, pentru a se forma, Glaser afirma ca inelele urmatoare ale moleculei se autoasambleaza, fara nici un fel de ajutor extern. „Este remarcabil ca am putut pune in evidenta ca o reactie de acest gen, pentru producerea caramizilor vietii, nu necesita decat o infima energie de activare. Daca aceasta reactie se realizeaza in spatiu, avantajul pare imens, intrucat de obicei este necesara o perioada lunga de timp pentru ca o molecula sa fie impulsionata de o raza de lumina”.
Glaser mai dezvaluie ca, potrivit acelorasi simulari, forma de inel a adeninei o ajuta sa absoarba si sa elimine orice energie suplimentara fara sa se fragmenteze; adenina devine astfel suficient de stabila pentru a forma nori concentrati prin care planetele, in miscarea lor orbitala, trec adesea. De aici, este foarte simplu de explicat cum adenina poate da nastere unor forme primitive de viata, in contact cu conditiile favorabile care trebuie sa existe la suprafata acelei planete – in primul rand existenta apei in stare lichida si a unei atmosfere cel putin primitive, asa cum a fost cazul Pamantului de acum cateva miliarde de ani.
„Pana acum, discutiile despre originea vietii se rezumau la ideea unei supe primordiale, formate la suprafata planetei. Dar recentele descoperiri ale unor planete ce graviteaza in jurul unor stele indepartate au fost de natura sa schimbe aceasta optica. Chimia spatiului nu este cea cu care noi suntem obisnuiti. Ar trebui sa avem o abordare mai vasta.”
Si Antonio Lazcano, un biolog evolutionist de la Universitatea Nationala Autonoma din Mexico City, care studiaza originile vietii de peste trei decenii, este de acord ca teoria propusa de Glaser pare viabila. „Stim deja ca cianida de hidrogen abunda in norii interstelari si n-ar fi exclus ca aceasta substanta sa fi fost adusa pe Pamant de catre comete sau meteoriti. Sunt convins ca intr-o zi, ceea ce noi astazi propunem ca teorie, va fi demonstrat si in practica, atunci cand mijloacele de detectie vor fi suficient de puternice sa puna in evidenta adenina, in norii interstelari”, sustine Lazcano.
GABRIEL TUDOR
Comentarii