Nimeni nu poate sa dea un raspuns pe de-a-ntregul satisfacator la o intrebare aparent simpla: de ce ar dori omul sa traiasca vesnic, sau macar sa nu imbatraneasca niciodata, in timpul unei vieti cat mai lungi posibil. Totusi, cel putin sub al doilea aspect se pare ca sperantele de implinire a acestei dorinte prind contururi din ce in ce mai clare. O spun oamenii de stiinta care se implica in dezlegarea misterelor imbatranirii si, evident, in definirea unor mijloace de a intarzia fenomenul.
Un dar „otravit”?
Vorbim astazi despre flageluri care biciuiesc organismul uman, despre fenomene distructive (incalzirea globala, seisme, amenintari venite din Cosmos etc.) si despre alte pericole majore (foamete, razboaie, boli devastatoare), dar in acelasi timp cercetatorii cei mai optimisti ne asigura ca, la sfarsitul secolului 21, omul va trai 120 de ani, fara vreo problema de sanatate. Totusi, cu cateva rezerve, caci imbatranirea inca ramane o enigma. Exista tot atatea moduri de a imbatrani, cate specii animale: de la hidra care se regenereaza permanent, pana la somonul care moare brusc, in puterea varstei, cum s-ar zice, imediat dupa terminarea sarcinilor reproductive.
La nivel celular, apar imbatranirea replicativa (dar o celula nu se poate reinnoi la nesfarsit) si cea metabolica (corespunde alterarii functiilor celulare, deoarece nu exista diviziune). Medicina face eforturi sustinute pentru prelungirea sperantei de viata, insa in alte medii se pune o problema cel putin cinica: perfect, e bine ca omul sa traiasca pana la varste cat mai inaintate, dar asta inseamna multiple maladii (caracteristica a senectutii) si deci cheltuieli sociale mult mai mari!
Arhipelagul centenarilor
Oamenii de stiinta cunosc peste 300 de teorii legate de imbatranire. Realitatea are si ea mai multe fete. Cate-un centenar reperat de mass-media dezvaluie „secretul” varstei sale: ba traiul in aer liber, fara excese, ba hrana naturala bazata pe legume, fructe si lactate, ba miscarea cat mai multa, chiar si consumul necenzurat de… alcool, tigari si sex! Tocmai asemenea „varietati” impun ideea ca nu exista reguli generale. Anumite repere de luat in seama apar in schimb cand vorbim despre comunitati unde se depasesc in mod curent varste respectabile, de 90-100 de ani.
Astfel, de pilda, locuitorii arhipelagului nipon Okinawa practica obiceiul „hora hachi-bu”, de hranire, ridicandu-se de la masa cand s-au saturat in proportie de circa 80%. Ei folosesc preponderent alimente cu continut scazut de zaharuri rafinate si bogate in nutrimenti esentiali. Persoanele de 65 de ani au speranta de a mai trai inca 24,1 ani (femeile) si 18,5 ani (barbatii), fata de restul Japoniei (22,5/17,6 ani) sau de SUA (19,3/16,2 ani). „Miracolul” e sporit si de faptul ca in 2003 Okinawa numara 43 de centenari la 100.000 de locuitori, fata de numai 10-20/100.000, in tarile industrializate. De asemenea, copiii centenarilor au sanse sa atinga 90 de ani – de 2,5 ori mai mari fetele si de 5,4 ori baietii, fata de restul Japoniei.
Detinem reteta miraculoasa
Nu e deloc o gluma, avem aproape toate mijloacele necesare sa ne prelungim viata in mod considerabil. Totusi: usor de zis, greu de facut. Pe scurt, ar trebui sa mancam mai putin, sa gandim mai mult si sa ne miscam, sa fim cat se poate de dinamici. Dar… Societatea de consum a transformat verbul a se hrani in dogma unei veritabile religii, astfel ca numerosi semeni nu mai mananca pentru a trai, ci mai degraba invers. Or, supraalimentarea afecteaza mitocondriile – centralele energetice ale celulelor – favorizand producerea radicalilor liberi, elemente toxice cunoscute pentru efectul lor de imbatranire.
In schimb, mancand mai putin, se activeaza sistemul generarii de noi mitocondrii si optimizarea functiei lor si de aceea se recomanda consumul de alimente slabe caloric (vegetale si lactate), si nu al celor bogate in grasimi saturate, dar cu un randament energetic mediocru (mezeluri, fast-food, produse de cofetarie, bauturi sintetice etc.). Apoi, stimularea creierului incetineste declinul cognitiv, determinand ADN-ul sa multiplice conexiunile neuronale. Cat despre miscare, e bine stiut faptul ca ea determina regenerarea celulelor musculare, astfel „franand” imbatranirea fizica. Prin urmare, stim precis doar ca sfarsitul va veni intr-o zi, inevitabil. Macar din acest motiv, o atitudine simpla, sanatoasa, deschisa, fata de tot ce inseamna viata, ne-ar indreptati sa aspiram la a trai cat mai multi ani.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii