Marele Canion din Arizona, SUA, una dintre minunile naturale ale Pamântului, s-a format pe parcursul a milioane de ani, prin puterea de eroziune treptata a fluviului Colorado.
Aproape de Polul Sud al Lunii se afla doua canioane, fiecare comparabil ca marime cu Marele Canion, care au luat însa nastere în urma unui proces foarte diferit.
Noile cercetari indica faptul ca aceste canioane, situate într-o zona numita bazinul de impact Schrödinger, pe fata Lunii orientata perpetuu în directia opusa Pamântului, au fost formate în mai putin de zece minute de resturile de roci proiectate violent în aer la momentul la care un asteroid sau o cometa a lovit suprafata Lunii, în urma cu aproximativ 3,8 miliarde de ani.
Impactul a degajat o energie de aproximativ 130 de ori mai mare comparativ cu cea a actualului inventar mondial de arme nucleare, potrivit geologului David Kring de la Lunar and Planetary Institute al Universities Space Research Association (USRA) din Houston, SUA, autorul principal al studiului publicat în revista stiintifica Nature Communications.
Oamenii de stiinta au cartografiat canioanele cu ajutorul datelor obtinute de sonda spatiala Lunar Reconnaissance Orbiter a agentiei spatiale americane NASA si apoi au folosit modelarea computerizata pentru a determina directiile spre care s-au îndreptat resturile zburatoare si viteza lor. Cercetatorii au descoperit ca resturile s-au deplasat cu o viteza de pâna la 3.600 km/h, transmite Reuters/Agerpres.
Unul dintre canioane, denumit Vallis Planck, masoara aproximativ 280 km lungime si 3,5 km adâncime. Celalalt, denumit Vallis Schrödinger, are aproximativ 270 km lungime si 2,7 km adâncime.
Impactul a avut loc în timpul unei perioade marcate de „bombardamente” intense în centrul Sistemului Solar cu roci spatiale care ar fi fost dislocate în urma unei modificari a orbitelor planetelor gigantice – Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun –, eveniment care ar fi avut loc la acea vreme.
Se estimeaza ca obiectul care a lovit Luna avea un diametru de aproximativ 25 km, mai mare decât asteroidul care a lovit Pamântul în urma cu 66 de milioane de ani si a adus sfârsitul pentru dinozauri.
„La momentul la care asteroidul sau cometa de impact a lovit suprafata selenara, a excavat un volum imens de roca care a fost lansat în spatiu, deasupra suprafetei lunare, înainte de a se prabusi înapoi. Aglomerari de roca din aceasta perdea de resturi au lovit suprafata într-o serie de impacturi mai mici, creând astfel canioanele. Resturile au acoperit peisajul, adiacent canioanelor”, a spus Kring.
„Bombardament” în Sistemul Solar timpuriu
Canioanele arata ca niste cicatrici formate în linie dreapta pe suprafata Lunii, extinzându-se catre exterior de la un crater de impact mare si rotund. În vecinatate exista si alte cratere mai mici, formate în urma altor evenimente de impact.
Acest eveniment a marcat unul dintre ultimele impacturi de proportii asupra suprafetelor Lunii si Pamântului în timpul acestei perioade de „bombardament” din Sistemul Solar timpuriu. Luna înca poarta aceste cicatrici pe suprafata sa, în timp ce Pamântul nu le mai are deoarece acesta îsi „recicleaza” suprafata, în cadrul unui proces geologic numit tectonica placilor.
Partea exterioara a planetei noastre este alcatuita din placi de roca de marimea unui continent, care se deplaseaza foarte încet. În punctele în care se întâlnesc, o placa se scufunda sub cealalta, trimitând roca ce se afla la suprafata la mare adâncime. Luna, un corp ceresc mai putin dinamic, nu prezinta aceasta tectonica a placilor.
Noile descoperiri au relevanta pentru explorarea selenara, în urmatorii ani. Bazinul de impact Schrödinger este situat în apropierea zonei de explorare vizata de misiunea Artemis a NASA, care intentioneaza sa plaseze astronauti pe Luna pentru prima data de la aselenizarile Apollo din anii 1970.
„Deoarece resturile de la impactul Schrödinger au fost propulsate departe de Polul Sud lunar, rocile vechi din regiunea polara vor fi la suprafata, sau aproape de suprafata, de unde vor putea fi colectate de catre astronautii misiunii Artemis. Astfel, va fi mai usor pentru astronauti sa colecteze mostre din cea mai timpurie epoca a istoriei Lunii”, a spus Kring.
Aceste roci le vor permite oamenilor de stiinta sa testeze ipoteza conform careia Luna s-a format dupa ce un mare obiect de impact s-a ciocnit cu Pamântul si a trimis material topit în spatiu, precum si ipoteza conform careia suprafata Lunii a fost initial un ocean de magma, a precizat Kring.
NICUSOR DINCA
Comentarii