În crestinism, termenul de „asceza” evoca ideea unei discipline si instruiri extrem de riguroase, o angajare sufleteasca si trupeasca totala.
La mica distanta de Ierusalim, în criptele manastirii bizantine de la Khirbat el-Masani (aproximativ 3 km de Orasul Vechi al Ierusalimului), arheologii au descoperit un mormânt din secolul V al unei femei al carei corp a fost înfasurat în lanturi grele si care ar fi practicat forme extreme de asceza.
Sapaturile din criptele manastirii bizantine de la Khirbat el-Masani au dus la descoperirea mai multor schelete, barbati, femei si copii.
Un mormânt adapostea ramasitele unei persoane înfasurate în lanturi, dar cadavrul nu ar fi fost legat cu lanturi ca pedeapsa, sunt de parere arheologii. Aceste lanturi ar fi fost folosite de persoana respectiva în timpul vietii pentru a-si limita si îngreuna miscarea în cadrul unui regim de viata de asceza extrema. Initial, Autoritatea israeliana pentru Antichitati, care a supravegheat sapaturile arheologice, a anuntat ca osemintele înfasurate în lanturi apartineau unui barbat.
Dupa ce crestinismul a devenit principala religie a Imperiului Roman, în anul 380, a existat o explozie de fervoare crestina manifestata prin ridicarea de noi mânastiri si ascetism, practici prin care calugarii renuntau la placerile lumesti pentru a atinge beatificarea. O practica comuna pentru ascetii acelor vremuri era traiul în vârful unui stâlp, de unde rosteau predici si se rugau, de multe ori purtând lanturi grele în jurul corpului.
Într-un studiu publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, cercetatorii au studiat osemintele individului înfasurat în lanturi pentru a confirma ca este un barbat, dar au constatat cu surprindere însa ca era cel mai probabil vorba despre o femeie, transmite Live Science/ Agerpres.
„Folosirea lanturilor de catre ascetii barbati este larg documentata, dar mentiunile despre femeie care foloseau lanturile în acelasi fel sunt foarte rare”, a declarat pentru Live Science coautoarea acestui studiu, Elisabetta Boaretto, arheolog la Institutul Stiintific Weizmann din Israel.
Osemintele descoperite sunt foarte deteriorate, ceea ce a facut ca vârsta persoanei sa poata fi doar estimata între 30 si 60 de ani. Cercetatorii au analizat peptide – lanturi scurte de aminoacizi – din smaltul dentar al persoanei, pentru a-i identifica sexul.
Ei au gasit gena AMELX, specifica cromozomului X implicat în dezvoltarea smaltului dentar, dar nicio urma de gena AMELY, specifica cromozomului Y, care are aceeasi functie în aparitia smaltului dentar. Acest lucru înseamna ca persoana respectiva avea doi cromozomi X si era femeie.
Femeile ascete sunt cunoscute din însemnarile istorice, conform autorilor studiului, ele provenind mai ales din rândul clasei nobiliare, începând cu secolul IV.
Însa femeile din comunitatile de asceti urmau de cele mai multe ori cai spirituale diferite de-cât barbatii, cai care erau în general mai putin extreme, conform lui Boaretto. Rugaciunea, postul si meditatia descriau mai degraba calatoria spirituala a femeilor.
Ca mijloace de mortificare, lanturile reprezentau, fara îndoiala, o forma extrema de practicare a ascezei, conform lui Boaretto, acestea având rolul de a îngreuna corpul si de a mentine spiritul concentrat. „Prin restrângerea miscarilor fizice, lanturile creau conditiile pentru minte si inima de a-L cauta doar pe Dumnezeu”, a explicat ea. Desi au mai fost descoperite morminte ale unor asceti înfasurati în lanturi, identificarea unei femei îngropate în acelasi fel este foarte neobisnuita.
„Lanturile erau considerate probabil parte integranta din identitatea ei ca ascet” iar înmormântarea ei „a fost un prilej de a-i onora viata de asceza si de a se asigura ca devotiunea ei va continua sa fie recunoscuta chiar si dincolo de moarte”, a mai explicat Boaretto.
NICUSOR DINCA
Comentarii