2001 un an fructuos pentru astronomie

          Desi astronomii se lauda cu obtinerea de la satelitul stiintific IMAGE a primei confirmari fotografice a existentei si a formei „cozii magnetice” a Pamântului, cele mai interesante si mai pretioase informatii au fost receptionate, si anul acesta, de la aparatele instalate pe Telescopul orbital HUBBLE si, respectiv, de la cele din dotarea satelitului CHANDRA.
          În SUA exista un institut care analizeaza si interpreteaza datele si fotografiile transmise de Telescopul Hubble; astfel, în una din zonele active, în ceea ce priveste formarea de stele, din galaxia NGC 6822, acum aproximativ 4 milioane de ani (!) a aparut un nor imens de gaz stralucitor, denumit acum HUBBLE-X, cu diametrul de aproape 110 ani-lumina si care contine câteva mii de stele noi.

          Desi astronomii se lauda cu obtinerea de la satelitul stiintific IMAGE a primei confirmari fotografice a existentei si a formei „cozii magnetice” a Pamântului, cele mai interesante si mai pretioase informatii au fost receptionate, si anul acesta, de la aparatele instalate pe Telescopul orbital HUBBLE si, respectiv, de la cele din dotarea satelitului CHANDRA.
          În SUA exista un institut care analizeaza si interpreteaza datele si fotografiile transmise de Telescopul Hubble; astfel, în una din zonele active, în ceea ce priveste formarea de stele, din galaxia NGC 6822, acum aproximativ 4 milioane de ani (!) a aparut un nor imens de gaz stralucitor, denumit acum HUBBLE-X, cu diametrul de aproape 110 ani-lumina si care contine câteva mii de stele noi. HUBBLE-X este de câteva ori mai luminos si mai amplu decât nebuloasa ORION. Studierea imaginilor transmise de la nebuloasa Menzel 3 („furnica”), au permis celor de la institutul mentionat sa evidentieze fenomene cu adevarat fantastice, provocate de una din stelele similare Soarelui nostru, dar care se afla într-un stadiu final de „viata”, printre care ejectarea unor uriase si simetrice jeturi de materie!
          Tot Telescopul HUBBLE a transmis interesante fotografii din regiunea N 83 B de formare a stelelor, aflata în constelatia Marele Nor al lui Magellan, care au evidentiat relatia complexa dintre gazul interstelar si radiatia cosmica, aratând cum o stea de 30 de ori mai masiva decât Soarele si cam de 200000 de ori mai stralucitoare (!) influenteaza zonele vecine, generând vârtejuri ciclopice.
          Anul acesta, astrofizica s-a îmbogatit cu un nou mijloc experimental pentru întelegerea formei si a vârstei Universului, datorita satelitului astronomic CHANDRA, al carui spectrometru a înregistrat dispersia radiatiei „X” emisa de steaua dubla CYGNUS X-3, din constelatia LEBADA; au rezultat atât valoarea departarii pâna la aceasta stea – aproximativ 30000 ani-lumina, dar totodata s-a demonstrat si eficienta metodei. Tot de la investigatiile satelitului CHANDRA s-a obtinut verificarea ipotezei ca stelele masive pot fi mai asemanatoare Soarelui decât afirma actualele teorii. Astfel, analizând imaginile realizate de camerele de luat vederi ale spectrometrelor de pe CHANDRA – care fusesera îndreptate catre steaua ZETA ORIONIS – s-au putut înregistra gigantice „bucle” cu structura magnetica, dovedite ca fiind similare cu cele emise de Soarele nostru (vezi foto) si care sunt responsabile de emisia de raze „X”. O alta „isprava” a robotului CHANDRA a fost transmiterea imaginilor coliziunii dintre doua galaxii, în care o galaxie eliptica pur si simplu si-a taiat drum prin roiul gigantic de galaxii denumit ABELL 1795… Dâra lasata are forma unui filament luminos lung de 200000 de ani-lumina!
          CHANDRA si-a îndreptat atentia si asupra constelatiei CIRCINUS (Compasul) si a informat ca a „gasit” o gaura neagra care, la fiecare 7,5 ore, emite un fascicul intens de raze „X”, demonstrând o activitate ciclica nebanuita pâna la aceasta data…