Arta lui Jean Delville

          Dragostea intre doua suflete
          
          Uneori, o cariera artistica debuteaza cu un scandal. Asa s-a întâmplat cu maestrul belgian Jean Delville (1867-1953), un artist si un teoretician de prestigiu european pus pe nedrept la index pentru puritanismul sau.

          Dragostea intre doua suflete
          
          Uneori, o cariera artistica debuteaza cu un scandal. Asa s-a întâmplat cu maestrul belgian Jean Delville (1867-1953), un artist si un teoretician de prestigiu european pus pe nedrept la index pentru puritanismul sau. Drumul spre „castitatea” artistica a început cu un scandalos tablou (ulei) care înfatisa o femeie nascând. Avea numai 20 de ani pe atunci si realismul lui Delville a oripilat critica si opinia publica deopotriva. Si cum tot raul e spre bine, tânarul dar înteleptul Jean Delville a virat, mai mult din convingere decât sub presiune, spre simbolism si apoi spre idealism într-o perioada când, în planul artistic european, se impuneau modernistii si suprarealistii care exploatau cu fervoare tema sexualitatii. Influentat de Dante si Wagner, de teme religioase si mitologice care puneau dragostea spirituala deasupra oricarei relatii carnale între barbat si femeie, Delville si-a creat propria sa filosofie artistica de sorginte platoniciana. Opinia publica din Belgia, si apoi criticii din Anglia si Franta au inceput sa aiba un respect si o apreciere deosebite pentru acest rebel care vedea prin arta doar un mesaj pentru suflet, nu si pentru trup. „Numai trei categorii de frumusete conteaza, spunea Delville. Frumusetea spirituala, cea plastica si cea tehnica.” Fara a intra în detaliile conceptiilor sale despre puritatea mesajului artistic, vom sublinia doar ca maestrul belgian nu a fost deloc un ipocrit. Felul sau „dumnezeiesc” de a privi viata si menirea destinului sau l-au facut sa înfiinteze câteva institutii administrative („pensiuni”, cum le spunea el) pentru ajutorarea artistilor saraci si a celor nevoiasi, în general. Filosofia personala si activitatile filantropice l-au ajutat sa creeze o loja masonica la Londra si sa devina un imbatabil orator în binecunoscutul Hyde Park Corner (la acea tribuna din parc îsi poate expune oricine ideile în fata unui auditoriu format din trecatori).
          Neobositul Jean Delville s-a orientat în a doua parte a vietii catre arta decorativa si monumentala, ornând Palatul justitiei din Bruxelles (printre altele) cu mozaicuri. Adversar patimas al avangardei în arta, Jean Delville a fost consecvent cu sine pâna la moarte, survenita la 86 de ani (este unul dintre cei mai longevivi artisti ai secolului XX). Sustinator al ideii de „mântuire prin arta”, Delville este creatorul unui celebru tablou (ulei pe pânza) – intitulat „Dragostea între doua suflete” – în care recunoastem cu usurinta conceptia de dragoste platonica. Într-un alt stil de lucru, carbune, Delville defineste ispita feminina. Diferenta de tehnica artistica (de care am pomenit mai sus) exprima limpede dispretul artistului fata de pacatul biblic. Laureat al „Premiului Romei” la numai 27 de ani, Delville ne propune o severa introspectie, fie ca ne place sau nu.