Odata alungat din Rai, omul s-a simtit îndreptatit sa sfideze Divinitatea, aidoma unui adolescent nonconformist fugit de-acasa dupa ce s-a certat cu parintii, carora vrea sa le dovedeasca absolut cu orice pret (si, desigur, „în ciuda lor”!) cam ce poate el. Orice, fie si sa nimiceasca iremediabil realizari care au avut nevoie de ani, veacuri ori milenii ca sa dobândeasca o valoare inestimabila.
Fascinanta si irezistibila – pentru unii – joaca de-a Dumnezeu îsi are o ilustrare tragica astazi în manipularea de catre om a atomului. Din pacate, vechiul dicton care cere ca omul sa învete din lectiile propriei sale istorii nu se aplica în acest caz. În 1945, genocidul planificat cu cinism, din Japonia (Hiroshima si Nagasaki), a demonstrat ca minusculul atom are, într-adevar, forta de a ucide si de a transforma în pulbere (dar nu de stele) zeci de civilizatii umane. Patru decenii mai târziu, accidentul de la Cernobâl a facut sa sune din nou alarma nucleara pe planeta noastra. Dupa înca un sfert de veac, avertismentul drastic s-a numit Fukushima. Termenele devin din ce în ce mai reduse! Sau, vorba lui Marin Preda, timpul nu mai are rabdare cu noi…
Tragedia „copiilor nucleari”
26 aprilie 1986. Centrala nucleara de la Cernobil (din fosta URSS, azi în Ucraina) sufera o avarie ce ramâne iremediabila pentru multe-multe vieti de om normale. Aproape o jumatate de million de persoane sunt evacuate în mare graba, fara sa aiba timp (era si inutil, de altfel) sa-si ia din casa nici macar strictul necesar.
Din marele oras industrial, de-acum transformat într-un imens cavou radioactiv în aer liber, au ramas pâna în zilele noastre si, desigur, pâna mult dupa noi, imagini apocaliptice, cu-atât mai cumplite cu cât ele se leaga implicit de cele ale unei realitati pâna nu demult domestice, normale.
Numarul lichidatorilor mobilizati sa limiteze efectele dezastrului si sa securizeze zona se situeaza, în functie de surse, între 600.000 si 800.000 de persoane! Raportat la aceste date, numarul mortilor în directa legatura cu accidentul de acum aproape trei decenii poate parea mic, dar important e ceea ce semnifica el. Ar fi vorba despre 41 de barbati, dintre care 4 au murit în urma prabusirii unui elicopter în timpul interventiei. Pe lânga acestia însa, multe, foarte multe mii de oameni au suferit si sufera urmarile tragediei.
Nenumarate cazuri de cancer, în special tiroidian, de leucemie, mai ales la copiii nascuti în mediul contaminat, chiar la ani buni dupa catastrofa, constituie si azi o problema sociala si medicala extrem de serioasa în zona. Sunt înregistrate cazuri socante de nasteri ale unor monstri pe care ochii si sufletul nu suporta sa-i priveasca – malformatii congenitale întâlnite doar în zone de conflict unde s-au folosit încarcaturi nucleare ori aflate în apropierea unor poligoane militare pentru testarea armelor atomice si chimice. Si, cu un impact emotional de o forta uriasa, trebuie sa mentionam aici si imaginile de dupa fatidica noapte de aprilie, care arata si azi omenirii unde pot duce nechibzuinta, lacomia, pornirile gregare, barbariile îndreptate împotriva semenilor, a vietii pe Pamânt…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii