Am citit saptamâna trecuta romanul Batalia scris de Patrick Rambaud si publicat, în versiunea româneasca a Irinei Mavrodin. Un roman excelent pentru care, de altfel, Rambaud a primit premiul Goncourt, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze.
Am citit saptamâna trecuta romanul Batalia scris de Patrick Rambaud si publicat, în versiunea româneasca a Irinei Mavrodin. Un roman excelent pentru care, de altfel, Rambaud a primit premiul Goncourt, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze. O constructie perfect liniara, vie si convingatoare. O idee stralucitoare si veti vedea de ce. Deocamdata, iata ce scrie Eve de Castro despre Batalia lui Rambaud: „Un roman facut în întregime din bubuituri de tun, praf de pusca, otel si sânge, care picteaza cu vârful sabiei îngrozitoarele frumuseti ale unui câmp de lupta. O poveste fara dragoste, fara speranta, fara viitor. O oda adusa curajului, mortii, fidelitatii, orgoliului, maretiei. Balzaciana în cel mai bun înteles al cuvântului”.
„Îngrozitoarea frumusete a unui câmp de lupta”? Pentru ca numai literatura poate crea un asemenea oximoron. Batalia nu este povestea unui razboi contemporan, ci povestea luptei de la Essling, condusa de Napoleon în anul 1809. Forta creatoare a lui Rambaud reconstituie minutios lupta, destinele si creeaza un tablou absolut tulburator. „Balzaciana”? Fara nici o îndoiala, asa este. Pentru ca iata-l pe Patrick Rambaud reusind ceea ce Balzac n-a reusit în timpul vietii lui. Si nu ca n-a vrut. În 1831, la 28 de ani de la lupta de la Essling, Balzac era convins ca va scrie un roman istoric intitulat „Batalia”. Iata ce scria prin 1834: „Prin cartea asta vreau sa va introduc în toate ororile si în toate frumusetile unui câmp de batalie; batalia mea este cea de la Essling. Cea de la Essling cu toate urmarile ei. Trebuie ca, din fotoliul lui, cel care citeste sa vada la rece câmpia, accidentele de teren, masele de oameni, evenimentele strategice, Dunarea, podurile, sa admire detaliile si ansamblul acestei lupte, sa auda artileria, sa fie interesat de miscarile de pe câmpul de lupta, sa vada totul si sa-l simta, în fiecare articulatie a acestui mare corp, pe Napoleon”. Pentru a-l scrie, Balzac închiriaza, în 1835, o trasura si viziteaza satul Essling, câmpia Marchfeld, platoul Wagram, insula Lobau. Îsi ia note, dar nu va reusi sa scrie niciodata romanul. La 168 de ani de la batalia care-l fascina pe Balzac, Patrick Rambaud reuseste sa scrie romanul visat de predecesorul lui, exact în aceleasi date pe care le descria Balzac în scrisoare. De ce îl fascina pe Balzac aceasta batalie? De ce îl fascineaza pe Rambaud? Poate pentru ca în acel an natura razboiului se schimba. „Aceasta batalie deschide era marilor hecatombe, care, de atunci încolo, aveau sa marcheze campaniile Împaratului” spune Louis Madelin, un istoric al Imperiului. La Essling au murit mai bine de 40000 soldati în vreo treizeci de ore, 27000 de austrieci si 16000 de francezi, adica un mort la trei secunde. Autorul recunoaste ca s-a folosit de carti de istorie, de amintiri si memorii ale unor supravietuitori ai bataliei, contemporani. Recunoaste ca nu putea inventa mult în acest domeniu. Astfel, un martor ocular îsi aminteste despre un stegar al carui cap a fost retezat de o ghiulea. Bani de aur ascunsi în cravata se risipesc pe jos. Secventa exista în roman, împreuna cu secvente în care se relateaza munca medicilor chirurgi care aveau la dispozitie 20 de secunde pentru a taia oasele si carnea unui ranit în batalie. O alta scena, reluata si ea din niste amintiri ale valetului de casa al Împaratului, pomeneste despre o supa din carne de cal mort, asezonata cu praf de pusca. Descrierea costumelor, a cântecelor, a decorurilor, a topografiei, a starii vremii, portretele personajelor principale, totul este autentic. Alte personaje sunt inventate, ceea ce sporeste farmecul acestui roman istoric. „Un istoric, spunea Alexandre Dumas, îsi apara punctul sau de vedere si îsi alege eroii care îl ajuta în demonstratia sa. Doar romancierul este impartial: el nu judeca, ci arata”, spune Patrick Rambaud. Ceea ce a iesit în Batalia nu este opera unui istoric, ci, fara îndoiala, a unui romancier adevarat.
Canioanele de la Polul Sud al Lunii
Marele Canion din Arizona, SUA, una dintre minunile naturale ale Pamântului, s-a...
Comentarii