Moartea lui Constantin Tanase

           Sfârsitul anului 1937 ramâne în memoria celor care au trecut pe Calea Victoriei si a celor care au trait acea perioada drept anul celui mai mare incendiu din istoria revistei românesti. Se apropia Craciunul, lumea se pregatea de Revelionul anului 1938, iar teatrul „Carabus” anunta premiera revistei „Pofta buna la Tanase”.

           Sfârsitul anului 1937 ramâne în memoria celor care au trecut pe Calea Victoriei si a celor care au trait acea perioada drept anul celui mai mare incendiu din istoria revistei românesti. Se apropia Craciunul, lumea se pregatea de Revelionul anului 1938, iar teatrul „Carabus” anunta premiera revistei „Pofta buna la Tanase”. Era zapada, era frig si lupii ajunsesera la barierele Capitalei. De la George Mihalache ne-a ramas, citim în cartea lui Aurel Storin, relatarea acestui eveniment care s-a petrecut chiar în timpul spectacolului reprezentat în sala Eforiei de pe bulevardul Elisabeta. Tocmai când îsi recita cupletul „Ei, ai vrea?” izbucneste incendiul. „Dezorientat, Tanase îsi muta privirea de la incidentul cu pricina spre sala si, straduindu-se cu vizibile eforturi, sa-si pastreze cumpatul încerca sa continue cupletul. Dar, pe neasteptate, învaluit de un nor de fum, navali spre rampa Puiu Maximilian, actor si co-autor al revistei. Îmbracat într-un frac alb imaculat, cu fata congestionata de spaima, dar cautând sa-si pastreze calmul, el rosti fraza cutremuratoare: „- Evacuati, va rog, teatrul. Arde scena!” Într-o atmosfera de panica, Tanase ramasese pietrificat, cu mâinile atârnându-i pe lânga trup. Gasise totusi puterea sa strige de pe scena. „Nu va alarmati, fratilor, stingem noi focul…” Nu l-a stins el, ci pompierii sositi în graba ca la un spectacol sinistru. Artistii dârdâiau pe strada, trecatorii priveau uimiti. Accident sau mâna criminala? Nu se stie cu siguranta, dar având in vedere anii tulburi de atunci, se poate vorbi despre un incendiu provocat. Cu toate acestea, parca sa demonstreze dragostea populatiei pentru artistul si directorul „Carabusului”, la trei saptamâni de la incendiu, teatrul renaste din cenusa. Oamenii au dat bani pe liste de subscriptii si pe 14 ianuarie 1938 spectacolul „Pofta buna la Tanase!” se reia la sala Savoy. Si cu toate acestea, în vara lui ’38 se deschide ultima stagiune la „Carabus”, încheindu-se astfel si istoria acestui teatru de revista care a nascut si consacrat un gen frivol dar atât de iubit de oameni. Spectacolele lui Tanase se desfasoara la Savoy in cei mai grei ani, între 1940 si 1945, când cenzura nu mai permitea nici o aluzie. La 1 mai 1945, Tanase defileaza în fruntea artistilor si cu toate acestea dupa 17 august se îmbolnaveste destul de grav, dupa ce în iarna lui 1940, suferind de pleurezie purulenta, fusese operat de profesorii Hortolomei si Burghele. Pe data de 29 august 1945, la ora cinci dimineata marele actor se stinge din viata lasând locul legendei. În amintirea lui Tanase, care a lasat posteritatii un teatru pe care generatiile urmatoare l-au pastrat ca pe un lacas de muze, reproduc textul cupletului pe care Tanase îl recita în ziua incendiului, „Ei, ai vrea?”. Aurel Storin, în monografia sa „Teatrul de Revista «Constantin Tanase» 1919-2000″ spune ca a gasit manuscrisul apartinând suflerului si care a îndoit pagina 23 exact în momentul în care a izbucnit incendiul: „Când nu ai în punga-un ban/Si iei masa la Herdan /si strângi burta vrei nu vrei/s-o faci pentru sapte lei/iar la Capsa ca un lup/Nacht manânca cantalup/ce zici, ma, de-asa ceva?/Ei, ai vrea/ Mama, mama, ce-ai mai vrea/ sa te vezi într-un fotel/cu cinci metri de hotel/si cu zece furculiti/sa nu stii cu car sa-nghiti/si asa ca nentu Gross/cu Chabley negru vârtos/sa manânci pân-oi crapa/ Ei, ai vrea?/Ce sa spui/ turbat ai vrea!/Oi fi vrând tu, mai, musiu/dar pentr-un fleac de meniu/sa te vezi în deal badie/ras în cap si cu tichie//într-o pijama uzata/lunga, strâmta si vargata/si sa stai dupa vergea/ei, ai vrea?/ Sa stea el!/cum sa vrei asa ceva?/vezi pe strada-o fetiscana/una de-alea, o bomboana/rumena si c-o gurita/dulce, parc-ar fi halvita/sa te tii, ma, dupa ea/si sa vezi cum salta-asa/toate chestiile pe ea/ei, ai vrea?/Oleleu, si cum as vrea!/porma sa te repezi în ea:/A! Bonjour” Comment ca va?/Cepi întâi c-o prajitura/din prajitura… în trasura…/din trasura-n ascensor…/din ascensor… în dormitor… /din dormitor… pe canapea…/ei, ai vrea? „