Cand totul a fost cu capul in jos, sportul a mers cu fruntea sus

          Uitati cum se termina ultimul an al secolului al XX-lea si al Mileniului Doi! Sportul, pe cele mai înalte culmi, în vreme ce la alte capitole am fost si am ramas codasii codasilor si asta nicidecum din cauza sportivilor. Lor, acestor oameni care stiu cât de mult înseamna spiritul de echipa, care stiu si mai pot sa se emotioneze atunci când aud imnul national pe podiumurile de premiere, le dedic rândurile ultimei cronici sportive a Mileniului Doi din revista Magazin.

          Uitati cum se termina ultimul an al secolului al XX-lea si al Mileniului Doi! Sportul, pe cele mai înalte culmi, în vreme ce la alte capitole am fost si am ramas codasii codasilor si asta nicidecum din cauza sportivilor. Lor, acestor oameni care stiu cât de mult înseamna spiritul de echipa, care stiu si mai pot sa se emotioneze atunci când aud imnul national pe podiumurile de premiere, le dedic rândurile ultimei cronici sportive a Mileniului Doi din revista Magazin. Sydney, cu capul în jos. Daca ar trebui sa ma opresc undeva în cadrul acestei retrospective, ar trebui sa ma opresc la Sydney, locul unde s-a desfasurat ultima olimpiada a mileniului (si nicidecum prima a noului mileniu, cum au crezut baietii cu capul în jos de la antipozi).
          
          Nu strâmbati din nas sub apa!
          
          Cu ce sa încep? Cu prima medalie de aur a înotatorilor nostri la o olimpiada, aici fiind obligat sa scriu numele Dianei Mocanu, performera de necontestat a delegatiei tricolore. Ea a depasit cu forta bratelor ei marile figuri ale înotului mondial, care probabil au strâmbat din nas, asta dupa ce au iesit din apa, cu siguranta. Dar valoarea nu se naste din numarul de calorii pe cap de locuitor si nici din nivelul PIB-ului, pi bune!
          
          Pe cararea puntii suspinelor
          
          Aici, la gimnastica feminina, a rasunat cel mai puternic palma valorii pe obrazul arogantei. Caci telegraful a batut fara încetare în întreaga lume ceva de genul Echipa de gimnastica feminina a României, campioana olimpica! Si câti visau la titlul asta! Echipe grele, cu tari grele în spate. Iar când toate treptele podiumului de premiere au fost ocupate de reprezentantele gimnasticii românesti, doliul a fost aproape complet pentru presa independenta, alta decât cea româneasca. Cum a fost posibil asa ceva? se întrebau naucite ziarele australiene. „Neobrazarea” gimnastelor noastre a enervat atât de tare presa franceza „independenta” încât s-a vorbit imediat de dopaj si oficialii, dând curs presei pe care ei au alimentat-o cu asemenea inventii, au intentat proces micutei Andreea Raducanu. Aceasta a fost cea mai penibila pata aruncata pe obrazul subtire al olimpiadei. Sa-ti bati joc de o copila, sa o târasti în procese doar pentru ca ai fi vrut sa fie în locul ei pe podium altcineva, din lumea buna a planetei! Ce rusine! O alta actiune nemaiîntâlnita la vreo olimpiada (vedeti, scriu Olimpiada cu „o” mic) a fost descalificarea atletei de la aruncarea ciocanului, Mihaela Melinte, o descalificare care nu s-a mai întâmplat dupa consumarea concursului, ci chiar în timpul încalzirii din calificare! Globalizarea patrunde si în sport, unde probabil într-un deceniu-doua, câstigatorii medaliilor de aur vor fi stabiliti în functie de marimea tarilor din care provin, a PIB-ului si a tehnologiei militare detinute. Bombele inteligente si avioanele invizibile vor fi probabil cele care vor stabili configuratia clasamentelor sportive. E o utopie negativa? Vom muri si vom vedea cum vor evolua lucrurile în Mileniul Trei, adica peste câteva zile. La capitolul premiere la Olimpiade, mai trebuie amintita performanta muschetarului Mihai Covaliu care s-a impus cu sabia în mâna si nu la masa verde în fata adversarilor lui, intrând în posesia titlului olimpic. Ca si alt tricolor care, tot pentru prima oara, a adus gimnastica masculina româneasca pe prima treapta a podiumului olimpic – e vorba despre Marius Urzica.
          
          Fotbalul se joaca si cu capul
          
          De la Sydney, revenim la pozitia în picioare, pentru a poposi o clipa în fotbalul pentru care multi suporteri si-ar da si viata, ca niste idealisti ce sunt. Pentru ca altminteri, cum sa-ti dai viata pentru niste fotbalisti care parca si-au stabilit drept performanta maxima, anti-performanta. Lupte crunte pe terenuri în jurul mingei, lupte cu arbitri, procese ale etapelor cu imagini din care nu se vede nimic, agitatie pe la federatie, schimburi de jucatori, activitate seismica pe la Liga, frectii, comprese si ceaiuri de plante pentru ce? Ca o echipa sa iasa pe primul loc, alta sa ia Cupa, alte doua-trei sa ia locurile „europene” si toata aceasta miscare browniana sa se opreasca aici. Pentru ca imediat ce am scos capul în Europa fotbalistica sa vedem ca nivelul nostru e undeva pe la Titu, în vreme ce al fotbalului european este pe la Madrid sau Milano. Nationala, bat-o vina! De echipa nationala ce sa mai spunem? Dupa ce s-au retras Hagi si Popescu se acrediteaza ideea vidului reprezentativei noastre, desi problema e mai falsa decât dolarii care circula prin România: echipa României a evoluat la europene excelent fara Hagi si Popescu câstigând spectaculos partida cu Anglia. Si cu toata forta acestei evidente, vine la Nationala Bölöni ca sa ne spuna ca trebuie facuta alta echipa care sa fie competitiva atunci când vom fi primiti în Nato (daca se va întâmpla aceasta minune vreodata). Nimeni nu l-a întrebat de ce trebuie facuta alta echipa, cu tot felul de insi „selectionati” de baciul Loti de prin divizia B, fara nici o experienta si fara talent si fara performante. „Performanta” lui Bölöni este ca a reusit ca echipa Algeriei sa obtina prima victorie din istoria ei într-o partida cu România! Bravo, baci! În rest, ramâne cum am mai spus: La revedere, Loti, dar cât mai repede! Ne-au batut la noi acasa! Voi încheia retrospectiva sportiva a lui 2000 cu performanta handbalistelor noastre care, jucând pentru prima oara, un campionat european la ele acasa, adica în România, au ajuns în semifinale, tot pentru prima oara, locul patru care le permite sa participe la mondiale. Desi ramân la parerea ca ele puteau mai mult, adica o victorie în semifinala cu Ungaria, pe care parca n-au vrut s-o câstige (amintiti-va ultimele trei minute de joc). Când nu poti sa faci ca Franta la europenele de fotbal, te multumesti cu putin. Din punct de vedere sportiv anul s-a încheiat bine, desi noi suntem mai saraci ca anul trecut. Dar, vorba ceea, mai bogati cu o experienta. De aceea va doresc un AN NOU fericit si un început de Mileniu cu mai multa vigoare si sanatate. Si chiar cu mai mult noroc. Asadar, sa auzim numai de bine, stimati cititori…