Cobe, WMAP, Planck…

          În titlul „Anatomiei..

          În titlul „Anatomiei…”, trei nume de sateliti, pe care astronomii si cosmologii conteaza, pentru a lamuri acest mare mister: cine suntem, de unde venim si încotro ne ducem? Mai exact: de unde si cum a aparut casa noastra, Universul, si spre ce se îndreapta el?
          COBE a fost primul „spion” trimis de omenire în Cosmos cu sarcinile profund filosofice de mai sus. S-a ridicat în ceruri, s-a înscris pe orbita si a început sa citeasca radiatiile infrarosii ale lumii stelelor, caldura lor, adica. Si a transmis, la un moment dat, o fotografie care a devenit, ulterior, celebra, primele contururi reale ale giganticei, înspaimântatoarei masinarii numita Univers. Pe imaginea destul de neclara au aparut însa si pagini de istorie. Cosmosul s-a dovedit a fi neomogen iar neregularitati infime de pe fotografie s-au demascat apoi a fi radiatiile cosmologice fosile, primele emise de Cosmos, la doar 380.000-400.000 de ani de la nastere!
          Fotografia facuta de COBE a stârnit valuri de discutii în rândul savantilor studiind cerul si, asa cum se întâmpla în stiinta, a dus la elaborarea unor noi teorii. Care teorii, o data cu ecuatiile scrise, îsi asteptau confirmarea. Dupa un deceniu, demonstratia a venit o data cu lansarea satelitului WMAP (Wilkinson Microware Anisitropy Probe, adica „Contorul anisotropic de microunde Wilkinson”), tot cititor de radiatii infrarosii. A aparut, din procesarea imaginilor citite de WMAP în microundele receptate de pe orbita aflata la 1,5 km distanta de Pamânt, o splendida harta a cerului, de 40 de ori mai detaliata decât cea „istorica”, facuta de COBE. Este, în fapt, spun cosmologii, o harta a luminii, pe care se deslusesc toate entitatile cosmice, de la momentul în care lumina a fost descatusata si a început sa se propage liber – adica la 380.000 de ani de la Big Bang, exact asa cum prevedea teoria!
          Din cititul radiatiilor cumplit de reci (2,73 grade Kelvin, adica minus 270,42sC) cosmologii s-au apucat sa-si lamureasca Cosmosul. S-a nascut acum 13,7 miliarde de ani, afirma ei, dintr-o explozie initiala, s-a „rupt” la cusaturi, eliberând fotoni, adica raze de lumina, dupa 380.000 de ani, iar la 200.000.000 de ani i s-au nascut primele stele. Este aproape plat, în ciuda concluziilor bunului simt – dar nu plan ci în forma de sa (!) -, are, în consecinta, mai mult „energie neagra” sau „sumbra” (despre care înca nimeni nu stie nimic), acoperitoare a peste 73% din continutul lui, 23% este „materie neagra” (sumbra?), la fel de putin cunoscuta si doar 4% înseamna stele, planete, nebuloase, quasari, gauri negre – materie perceptibila de noi. Grosul Universului, asadar, este, deocamdata, evazionist, astronomii si cosmologii din viitor urmeaza sa-l dezvaluie.
          Dar savantii lucreaza, încurajati de splendida harta „desenata” de WMAP. Un balon italo-american, Boomerang, ridicându-se la mare înaltime, a „privit” si si-a „raportat” partea lui de poveste, în ultimul an al veacului trecut. În 2002 francezul Archeops a adaugat noi capitole. Dar abia în 2003 misterele Cosmosului vor fi mai pe larg citite. Caci atunci va fi aruncat în jurul Pamântului, la mare înaltime, satelitul european Planck. Dotat cu senzori ultrafini si electronica de ultim val, Planck va desavârsi cunostintele noastre în geografia celesta dar, mai ales, se va apleca atent, asupra istoriei Universului, asupra „ruinelor” ce i-au ramas la margini si care ramasite se îndeparteaza cu uriasa viteza în toate directiile, încercând parca, sa ne ascunda adevaruri. Adevaruri pentru care, poate, înca nu suntem pregatiti.