«Un popor care isi pierde miturile nu are viitor»
– Dupa o carte despre Eminescu si un spectacol minunat, sunt incântata sa va întâlnesc la o lansare de carte cu subiect de istorie, mai ales într-un moment când începem sa ne gândim ce repere mai avem..
«Un popor care isi pierde miturile nu are viitor»
– Dupa o carte despre Eminescu si un spectacol minunat, sunt incântata sa va întâlnesc la o lansare de carte cu subiect de istorie, mai ales într-un moment când începem sa ne gândim ce repere mai avem… Cum navigati în acest vast spatiu, de la literatura la istorie, încercând sa va ocupati de cât mai multe domenii ale culturii românesti?
– S-ar putea spune ca de fapt ma ocup de probleme de viata. Si aceste probleme se concretizeaza în proza mea, în poezie, în dragostea pentru Eminescu si, iata, acum, cu aceasta carte, în studiul mentalitatii românesti. Este o preocupare veche de vreo 20 de ani. Istoria mentalitatii este un lucru care intereseaza, paradoxal, pe toata lumea. Multi spun ca nu cunoastem o multime de lucruri legate de mentalitatea noastra, si aceasta ne tine în loc de la o multime de alte lucruri. Un studiu pe aceasta tema, urmarind fenomenul în toata devenirea sa istorica, nu exista în acest moment. Fenomenul trebuie studiat în primul rând ca istorie, el evoluând în decursul timpului. Altfel poate sa lase loc la gresite interpretari. Adica, ne putem gândi ce anume reprezinta mentalitatea noastra de astazi, dar avem foarte putine criterii pentru a întelege de ce este ea asa. Pentru ca ea este asa la capatul unei evolutii. Noi suntem permanent la capatul unei evolutii.
– Ati simtit cumva datoria fata de un sfârsit de mileniu, fata de cultura româneasca, sa lasati în urma o carte atât de elaborata?
– Trebuie sa pastram un simt al proportiilor, desigur. Este o fericita coincidenta ca ea apare acum, dar ar fi nefiresc sa spun ca am gândit asta de acum 20 de ani… Asa s-a nimerit – Dumnezeu le aranjeaza pe toate. E bine ca se întâmpla acum. Cum se spune – si cred ca nu este o simpla vorba – un nou mileniu aduce o alta etapa…
– Când sunteti singur cu gândurile Dv., cum dialogati cu Eminescu?
– Eminescu este o pasiune veche si o preocupare constanta. Astazi, poate, întoarcerea la Eminescu are o justificare suplimentara – nu pentru mine în special, pentru întreaga cultura româneasca. Pentru ca peste timp Eminescu se descopera mereu mai proaspat. Noi avem nevoie de Eminescu în acest nou mileniu. Si justific aceasta afirmatie printr-un singur argument: orice ar spune oricine, un popor care îsi pierde miturile nu are un viitor. Eu doresc din tot sufletul ca poporul român sa aiba un viitor si pe acest fond ma întorc si spun ca Eminescu trebuie sa ne fie desaga cu care sa mergem în noul mileniu.
Mozaicul Ketton
Un mozaic roman descoperit recent în Marea Britanie înfatiseaza o versiune pierduta...
Comentarii