La un deceniu de existenta a noului „Magazin”, ii doresc inca multe decenii inainte, in opera sa de slujire a culturii nationale!Acad. RAZVAN THEODORESCU
Iata ca au trecut 10 ani de când revista Magazin apare în serie noua.
La un deceniu de existenta a noului „Magazin”, ii doresc inca multe decenii inainte, in opera sa de slujire a culturii nationale!Acad. RAZVAN THEODORESCU
Iata ca au trecut 10 ani de când revista Magazin apare în serie noua. Daca ne aducem aminte, Magazin, o revista de popularizare a stiintei fondata în 1957 si de atunci exista fara întrerupere pâna azi, a fost prima revista din România, care a aparut într-o vineri de 22 decembrie 1989 într-o haina independenta, dupa ce mai multe decenii a stat sub aripa cotidianului central România Libera. N-o sa fac o trecere în revista a celor 47 de ani de existenta, si nici a celor 11 ani independenti, în care am tinut linia de plutire, fara nici un sprijin extern, fara nici o sponsorizare, fara o sustinere interna alta decât a cititorilor nostri, ci voi încerca, dimpotriva, sa spun ca în toti acesti ultimi 11 ani, Magazin a fost în inima vulcanului. Vulcanul, fiind pentru mine spectacolul fascinant si terifiant al stiintei mondiale. Nu am schimbat, noi, cei de la Magazin, linia centrala, aceea de a fi un saptamânal de popularizare a ideilor stiintifice, doar de dragul de a fi pe „gustul publicului”. Am ramas o revista sobra, poate putin prea sobra, fara a fi însa plictisitoare, care a încercat sa nu alerge dupa potcoave de cai morti, nici dupa vedete locale fabricate în spatele scenei, nici n-am încercat sa punem pe coperta fotografii cu fete goale de la caminul cultural, ramânând, în cele din urma, o revista care are ceva de spus cititorilor, care deschide cititorilor universul cunoasterii profunde si nu a cunoasterii frivole. N-am ajuns vedete nationale, n-am ajuns la televiziune, dar nici nu ne-a încercat genul asta de orgoliu. Am încercat în locul acestuia fara substanta, orgoliul de a oferi cititorilor, într-o lume plina de vulgaritate si nimicuri, informatiile din interiorul vulcanului, informatii în urma carora omul poate deveni mai bogat, chiar daca nu în dolari. Din aceasta cauza, Magazin n-a pierdut nici una din eruptiile vulcanului. De la oita Dolly, care a anuntat omenirea ca ceva s-a schimbat pe aceasta planeta, adica omul poate fi clonat daca nu chiar în serii nesfârsite de razboinici sau de genii, macar parti ale lui, o inima, o splina, un ficat. Sigur, n-am crezut nici o clipa apelul la interzicerea clonarii umane, noi suntem siguri ca acest lucru s-a petrecut deja în secret, sau cercetarile sunt în toi, oricum, nimic nu mai este la fel pe Pamânt ca dupa descoperirea posibilitatii clonarii. Altfel arata planeta si o data cu explozia vulcanica a Internetului. Acum nu doar ca avem acces la orice informatie din orice colt al lumii si asta în mod instantaneu, ci putem urmari transmisii radio sau teve, putem vorbi la telefon prin Internet oriunde în lume, cu pretul unei convorbiri locale. O data cu Internetul cunoasterea a devenit universala, la îndemâna oricarui om de pe Pamânt, care are un computer, evident. Magazin a fost acolo unde au avut loc premiere, si ma gândesc acum la premierele chirurgicale care s-au petrecut în tara noastra. De la cele de transplant de inima realizate de dr.Bradisteanu, pâna la cele de ficat executate de dr. Irinel Popescu. E adevarat, am fi vrut sa fim primii care sa anunte si o descoperire importanta româneasca, dar aceasta n-a fost sa fie. Au fost unele mai mici pe care nu le-am ocolit. Cum ar fi nazdravaniile lui Iustin Capra ale carui cercetari sunt notabile, desi n-are forta si nici nu exista interesul national pentru ca aceste cercetari individuale, încât sa conduca la o revolutie în constructia de masini de mic consum. Am stat cu ochii zgâiti pe cerul negru pentru a asista la prima misiune care a atins solul martian, asa cum în 1969 am fost martorii cuceririi de catre oameni a unui sol, altul decât al Terrei. În ultimii zece ani, Magazin a fost martorul cresterii tehnologiei informatice (TI), cresterea exponentiala a cercetarii în domeniul computerelor, de la „piticele” HC-uri (vi le mai amintiti pe cele Sinclair?) pâna la „giganticele” PC cu hard-uri de ordinul unui TERAbyte si cu viteze de executie ale microprocesorului de ordinul a 1000 MEGAHz. Avem si noi, desi tot datorita unei cercetari individuale, o gaselnita care poate însemna enorm în lumea nebuna a computerelor, si anume descoperirea ing. Pavel care a pus la punct un Hyper Disc Optic, pe care se poate înmagazina de o mie de ori mai multa informatie decât se poate înmagazina astazi. Vulcanul erupe fara încetare, spectacolul este uluitor si pe undeva se infirma ideea ca omenirea a ajuns într-un impas al cunoasterii si al descoperirii de noi idei stiintifice. Dimpotriva de-abia am intrat în lumea realitatii virtuale în care totul pare vesnic, de vreme ce putem calatori prin locuri care nu mai exista si putem pilota avioane asezati pe scaunul din bucatarie. Magazin e sigur ca nu va anunta, cel putin pentru viitorul mileniu, moartea stiintei. Desi noi, ca fiinte, suntem trecatori…
Comentarii