Daca as fi un înger

          Frumos titlul cartii de teatru semnate de Valentin Nicolau. O carte care contine trei piese în doua acte, doua dintre acestea nominalizate la diverse premii de dramaturgie în 1999, una („Ca zapada si cei doi”) chiar obtinând în acel an premiul „Camil Petrescu”.

          Frumos titlul cartii de teatru semnate de Valentin Nicolau. O carte care contine trei piese în doua acte, doua dintre acestea nominalizate la diverse premii de dramaturgie în 1999, una („Ca zapada si cei doi”) chiar obtinând în acel an premiul „Camil Petrescu”. Textul care deschide volumul se numeste „Fantoma de la clasa întâi” (cu subtitlu „Daca as fi un înger”), iar actiunea se petrece pe peronul unei gari, personajele centrale fiind un Batrân, un Politician, o Calugarita, toti trei si alte personaje punând în prim-plan starea sordida a lumii. Al doilea text este „Lume, Lume, Soro Lume”, piesa cea mai reusita din carte, dupa parerea mea. Doi prieteni, Vasile si Gheorghe, fac un legamânt, si anume ca atunci când unul se va capatui în viata sa-l ajute pe celalalt. Ei pleaca din sat la oras si în actul doi, încarcat de disperare si deznadejde, cei doi prieteni se reîntâlnesc, fiecare crezând despre celalalt ca s-a realizat. În realitate, amândoi sunt învinsi de viata. Niste ratati. Unul traind deliciile amare ale unei casnicii în concubinaj alaturi de o femeie acrita, care i-a facut câtiva plozi, celalalt sfârsind prin a deveni un somer marunt, anonim si inutil. În toata aceasta mizerie, fiecare are visele lui luminoase. Al lui Vasile este sa produca ardei iuti în apartament, vis pe care si-l realizeaza fara a fi înteles de nimeni. Într-un final suprarealist, Vasile se sinucide, în vreme ce oaspetele lui, Gheorghe, ramâne cu femeia si cu copiii raposatului. A treia piesa în doua acte „Ca zapada si cei doi”, de-a dreptul ionesciana, îsi desfasoara actiunea într-o garsoniera plina cu mobila veche. Un Batrân, un Chirias, o Telefonista, un Postas si mai multi necunoscuti discuta despre posibilitatea închirierii garsonierei si traiul alaturi de un strain aparut ca din senin. Toate trei piesele sunt niste parabole care clocotesc de viata sordida, de tranzitie, pe care cu totii o traim. Criticul Nicolae Manolescu scrie fara ezitare în postfata acestui volum: „Valentin Nicolau este, incontestabil, un dramaturg care stie cum se face o piesa, stapân pe replici, firesc în limbaj si, nu în ultimul rând, plin de idei de teatru. Toate piesele lui pot fi puse în scena… O scena pe care mi-o imaginez ca pe un peron”.
          
          Beethoven la Berlin
          
          Dirijorul israelian Daniel Barenboim va conduce pentru prima data la Berlin, pe 1 septembrie, o orchestra formata din tineri israelieni si arabi, a anuntat conducerea Operei din Berlin, „Staatsoper”. Concertul, în timpul caruia va fi interpretata Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven, va deschide astfel stagiunea la prestigioasa opera din capitala germana. Orchestra arabo-israeliana a fost creata în noiembrie 1999, la Weimar, în estul Germaniei, de catre Daniel Barenboim, director-artistic al Operei berlineze, si de Edward Said, istoric palestinian.