„Am trait prea mult. Imi cer iertare!” Aceste cuvinte socante au fost rostite de venerabilul Tomoji Tanabe, cel mai batrân barbat din lume, care are 111 ani si traieste in Japonia, pe Insula Kyushu. De altfel, arhipelagul nipon inregistreaza un fenomen care-i fascineaza si ii uimeste chiar si pe specialistii aflati in cautarea unei retete a longevitatii: aici traiesc cei mai multi centenari din lume.
Iluzia longevitatii
Japonia reprezinta un caz asa-zicând fericit, dar din pacate izolat. Lumea occidentala, bazata pe un mod de viata si o mentalitate cu totul diferite, incearca, din ce in ce mai fara succes, sa camufleze falimentul acestui stil exportat pe toate meridianele, in numele progresului civilizatiei. Un progres care la nivel tehnologic cu greu isi gaseste concurenta, dar care din punct de vedere uman sugereaza deja perspective devastatoare. Iar daca ne referim doar la amintita longevitate, lucrurile stau cât se poate de prost.
Aparent, aici e un paradox: se creeaza iluzia unei sperante de viata din ce in ce mai mari, insa exista cercetatori care demonteaza jocul statisticilor, prezentând realitatea asa cum este ea si cum de altfel o vedem cu totii. Unul dintre ei, Claude Aubert, a emis ipoteza deloc linistitoare ca, foarte curând, speranta noastra de viata se va stabiliza, apoi in 15-20 de ani va incepe sa scada.
Argumente stiintifice solide
Teoria la care ne referim e sprijinita de argumente stiintifice evocate in mod rational, si nu de dragul senzationalului. In ultimele trei decenii, modul nostru de viata a devenit sedentar, cu o alimentatie dezechilibrata, situatie ale carei consecinte vor fi drastic resimtite in curând. Tendinta de a ne culca pe o ureche, aflând din statisticile oficiale ca speranta de viata creste, ne va arunca in pragul dezastrului, daca nu se intervine rapid.
Deja, oamenii de stiinta americani si canadieni semnaleaza ca in tarile lor speranta de viata a inceput sa se stabilizeze si va scadea, daca nu se face nimic contra obezitatii. Or, ceea ce se intâmpla in SUA, ajunge in Europa Occidentala cam cu zece ani mai târziu, iar tarile est-europene se aliniaza si ele rapid la tendintele Vestului. România nu face exceptie de la regula. Si la noi, obezitatea este in crestere rapida. Se stie bine ca persoanele supraponderale au o mortalitate mai ridicata decât media, din cauza bolilor asociate: diabet, maladii cardiovasculare, cancer.
Inamici nevazuti si arme ineficiente
Masurile contra obezitatii sunt derizorii, fata de amploarea problemei. Aubert spune raspicat ca ar trebui eliminate taxele pe alimentele benefice sanatatii (fructe, legume etc.) si interzise produsele cu densitate energetica prea ridicata. Orice initiativa se loveste insa de „greutatea” lobby-urilor marilor producatori industriali! Pe de alta parte, statisticienii si demografii au o incredere oarba in stiinta si in medicina; pâna la un punct, in mod justificat. Totusi, nici un progres important in lupta anti-cancer nu s-a inregistrat: numai in 20 de ani, rata imbolnavirilor a crescut cu 63%, ceea ce se repercuteaza asupra curbei mortalitatii. La toate acestea, se adauga fenomenul global al degradarii mediului. Poluarea este atât de difuza si de multiforma, incât practic e imposibil sa se masoare adevarata sa amploare si deci impactul asupra vietii noastre.
*
„Exista o clara crestere a maladiilor legate de fumat, de poluare. La fel, numeroase cancere sunt cauzate de poluarea chimica, fara a se sti exact in ce proportie – afirma Cl. Aubert. Si nu trece o luna, fara ca o publicatie stiintifica sa arate ca mamele care au fost expuse la pesticide, in special la DDT, prezinta riscuri sporite de a naste copii cu malformatii ori prematuri. Acesti copii au un risc mai ridicat de deces precoce”. Asadar, traim prea mult? Daca da, cui ar trebui sa cerem iertare?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii