Iar se salveaza Venetia…

          De când ma stiu pe lume, ziarele si posturile de radio si televiziune anunta, mereu, triumfator, ca, iata, în ciuda pericolelor masive si a decrepitudinii cladirilor, Venetia va fi salvata, pentru ca, nu-i asa, programul cel mai cel, proiectul cutare, grozav, sau tehnologia nu stiu care sunt infailibile – si Orasul Dogilor nu se va mai scufunda sub mare ca acum, ci va continua sa reziste, înfruntând veacurile si mileniile viitoare. Dar nu va fi usor.

          De când ma stiu pe lume, ziarele si posturile de radio si televiziune anunta, mereu, triumfator, ca, iata, în ciuda pericolelor masive si a decrepitudinii cladirilor, Venetia va fi salvata, pentru ca, nu-i asa, programul cel mai cel, proiectul cutare, grozav, sau tehnologia nu stiu care sunt infailibile – si Orasul Dogilor nu se va mai scufunda sub mare ca acum, ci va continua sa reziste, înfruntând veacurile si mileniile viitoare. Dar nu va fi usor. Si asta pentru ca Venetia înseamna un microarhipelag compus din 118 insule, legate între ele – de fapt, separate între ele – prin 160 de canale, în care locuiesc doar 64.000 de venetieni (de la 175.000, în anul 1951), care au în grija 16.000 opere de arta, 400 de palate, peste o suta de biserici si 30 de manastiri.
          Problema venetienilor o constituie laguna în care stramosi de un curaj nebunesc au construit orasul, laguna ale carei ape cresc mereu, pentru ca, izbita nemilos de valurile marii, Venetia se scufunda; în 11 secole casele, bisericile, palatele au coborât cu mai mult de 1,5 metri fata de nivelul lor de la sfârsitul mileniului I. Ultima solutie de salvare înseamna si o solutie în construirea barajelor – sistemul „Mose” – pe care îl va realiza Consorzio Venezio Nuova înseamna, în italiana, „Model experimental electromecanic”. La pretul de 4 miliarde euro, în laguna vor fi instalate 78 de porti de otel dispuse la cele trei strâmtori (Lido, Malamocco, Chioggia), care au ca sarcina oprirea valurilor ce depasesc înaltimea de 110 centimetri. Sub aceasta cota portile stau „ascunse” în apa, lasând Venetia în situatia ei de acum; dar când mareele depasesc 110 centimetri un sistem automatizat de compresoare injecteaza aer comprimat în porti, care sunt expulzate si pivoteaza spre suprafata, asezându-se sub forma unui baraj al lagunei împotriva marii. Totul se petrece într-un interval de 30 de minute si aproape tot atât dureaza expulzarea aerului, admisia apei si retragerea pivotilor celor 78 de porti în chesoanele lor, când pericolul înceteaza.
          Ca alternativa la „Mose” se propune proiectul „Arca”, adica un sistem de chesoane mobile, plutitoare, din beton – si care, spun specialistii în hidrotehnica, ar putea fi instalat în doar doi ani si jumatate si ar costa de 14 ori mai putin decât „Mose”! Venetienii sunt însa împotriva proiectului „Arca” (pe care îl vor ecologistii), 67% „votând” pentru „Mose”, în cadrul unui sondaj local. Arhitectul Antonio Foscari sustine însa ca nici „Mose” si nici „Arca” nu vor rezolva ceea ce el crede ca este problema esentiala: disparitia progresiva a lagunei. Si propune decuplarea bazinului venetian de cel de la Malamocco, pe unde tranziteaza produsele industriale, mai ales ca, în urma cu doua secole cele doua lagune erau separate. În acest fel s-ar regla fluxul lagunei în bazinul venetian si în loc sa se tot consolideze malurile si sa se ridice mereu solul s-ar ajunge la scaderea definitiva a nivelului apelor. Teatre, magazine, celebra sticlarie de Murano, gondole pe canale, Palatul Dogilor, celebra catedrala si piata superba din fata ei fac parte din spectacolul lumii, din patrimoniul universal, cel cu care Homo sapiens se va mândri, cândva, la o întâlnire a ratiunilor universale. Dar ca sa poata fi pastrat patrimoniul, în batalia cu fortele naturii, Homo faber – inginerul – trebuie sa se concentreze si, de fapt, sa desfaca tot ceea ce el a facut, în perioada de avânt a Erei Industriale. Caci, în realitate, solutia evidenta pentru salvarea superbului oras este stoparea tuturor fabricilor din zonei Venetiei, ceea ce ar opri pomparea apei si, în consecinta, lunecarea spre adâncuri a orasului. Dar, întelepciunea vine cu timpul.