«Pentru mine cea mai importanta politica este teatrul!»
– Sunteti o mare doamna a scenei românesti, ne-ati încântat cu mari roluri, reprezentati Teatrul National – cea mai mare scena a tarii. Cum va împacati la ora actuala cu noul „rol” de deputat al Comunitatii italiene din România?
– Întrebarea Dv.
«Pentru mine cea mai importanta politica este teatrul!»
– Sunteti o mare doamna a scenei românesti, ne-ati încântat cu mari roluri, reprezentati Teatrul National – cea mai mare scena a tarii. Cum va împacati la ora actuala cu noul „rol” de deputat al Comunitatii italiene din România?
– Întrebarea Dv. este foarte importanta. Vedeti, mi-am zis ca trebuie facut tot ce se poate ca sa ajutam niste oameni care sunt de sângele nostru, traiesc în tara noastra – sunt deci ai nostri. Si… daca tara merge bine, sa le mearga si lor bine. Realitatea este ca programul Camerei Deputatilor este foarte încarcat si nu este în concordanta câtusi de putin cu cel al teatrului!
– Si cum va descurcati?
– Pai asta e. Atunci când mi s-a facut aceasta propunere si am acceptat, aveam un program destul de degajat. Acum însa ma descurc destul de greu. Sper sa reusesc sa fac un slalom convenabil. Pentru ca, pentru mine, cea mai importanta politica este teatrul. Cea mai importanta componenta a vietii mele, dupa familie. Si sper ca sub acest soare si pe aceasta planeta sa mai joc teatru înca cel putin zece ani! Va marturisesc, m-am stabilit la vârsta adolescentei.
– În ce distributii jucati acum si la ce rol v-a ramas sufletul?
– Am avut o cariera extraordinara. O stea norocoasa. Nu mi-am dorit niciodata nimic – toate rolurile au venit la mine…
– Gândesti pozitiv, primesti pozitiv…
– Cred ca da. Ma gândesc cu nostalgie la rolurile pe care le-am jucat. Vreti sa va numesc unul anume? „Orfeu în infern” – care mi-a prilejuit un mare succes ca actrita si o reusita profesionala în sensul ca am câsigat concursul la Teatrul National. Tenessee Williams a fost marea mea slabiciune. Si am o puternica nostalgie la gândul ca mai exista roluri ale lui pe care le mai am de jucat…
– Si acum, aveti un rol special?
– Da, este cel dintr-o piesa cvasi-bulevardiera, „Cotlete”, o piesa foarte ciudata. Garnitura forte a spectacolului este constituita din Maestrul Beligan, alaturi de Gheorghe Dinica, de Sanda Toma… Sigur, rolul meu este mai putin important, dar important este ca sunt alaturi de ei… Când s-a reluat dupa nu stiu câte luni de pauza, nu va pot descrie ce succes a fost! Si am zis ca trebuie facut orice ca sa corectam greselile sau viciile care s-au strecurat în cultura. Ce ambasador extraordinar a fost cultura pentru noi!
– Daca nu v-ati gândi la profesia Dv. – desi, asa cum va cunosc, lucrul acesta este practic imposibil – care ar fi o alta placere pe care o gustati în viata?
– Afara de familia mea, cum v-am spus, nu cred ca am o alta slabiciune. Ma gândesc foarte intens la fiul meu, fiindca el este departe, este medic si se afla sa-si faca rezidenta în Statele Unite. Mi-este foarte dor de el! Si înca ceva, o marturisire, nu neaparat confidentiala, dar puteti sa o luati si asa: nimerind în aceasta lume a Parlamentului, complet noua, m-am simtit aruncata în mijlocul oceanului, singura. Si, m-am gândit la fiul meu, ca poate si el s-a simtit la fel…
Degradare în leaganul civilizatiei
Autoritatile din Irak trag un semnal de alarma în ceea ce priveste...
Comentarii