Peste marile civilizatii praful veacurilor si al uitarii s-a asezat datorita unor catastrofe dintre care unele – razboaie – ar fi putut fi evitate, iar altele – cutremure, inundatii, incendii – au lovit din senin si fara putinta de scapare. Dintre acestea, cutremurele sunt de un tragism fara seaman, transformând în ruine, în numai câteva clipe, tot ceea ce pâna atunci fusese frumusete si stralucire.
Peste marile civilizatii praful veacurilor si al uitarii s-a asezat datorita unor catastrofe dintre care unele – razboaie – ar fi putut fi evitate, iar altele – cutremure, inundatii, incendii – au lovit din senin si fara putinta de scapare. Dintre acestea, cutremurele sunt de un tragism fara seaman, transformând în ruine, în numai câteva clipe, tot ceea ce pâna atunci fusese frumusete si stralucire. O asemenea stralucire a avut cândva orasul Kourion din sud-vestul Cyprului. Înaltat la sfârsitul Epocii de bronz de navigatorii greci, a fost cucerit de asirienii stramutati de egipteni si mai târziu de persani. Pe la 450 î.Ch., influentele si traditiile grecesti erau atât de puternice, încât, mai târziu, multi dintre locuitorii insulei au parasit-o pentru ca urmasii lor sa se reintoarca aici în armata lui Alexandru Macedon. Dupa moartea acestuia si destramarea imperiului, Cyprul a intrat în stapânirea Ptolemeilor Egiptului dar în anul 58 î.Ch. insula a fost cucerita de romani, anexata provinciei Cilicia si condusa de Cicero si Cato cel Tânar. La 21 iulie 365, la o ora când majoritatea locuitorilor erau înca în pat, un cutremur devastator a scufundat pentru totdeauna orasul Kourion, mândria insulei. Istoricul Ammianus Marcellinus vorbeste despre acea fatala ora de 5 dimineata ca despre sfârsitul adevaratei vieti romane de provincie. Cutremurul de pamânt a antrenat un puternic tsunami. Au existat putini supravietuitori – numarul victimelor fiind de aproape 1000, sau poate mai mult. Imperiul Roman trecea prin crize politice si militare, asa ca timidele intentii de refacere a orasului, întâi peste 18 ani, apoi peste 50, nu au dat nici un rezultat si deasupra lui s-a asternut tacerea. Ruinele sale au fost descoperite abia în 1934 de un tânar arheolog american, J.F. Daniel, care a dezvaluit din pamânt resturile unei case romane, în care, printre altele, a gasit doua schelete îmbratisate carora le-a dat numele "Romeo si Julieta.". Pe la mijlocul anilor #80, însa, David Solen, un alt pasionat al antichitatii, a început o munca minutioasa, ajutat de o întreaga echipa. Cu acest prilej a reconstituit o întreaga istorie: temple pagâne, obiecte crestine, case întregi, si-a dat seama ca dupa dezastru Kourionul a fost complet parasit. Nimeni nu s-a mai întors sa caute ceva printre ruine, orasul a fost încet-încet înghitit de pamânt, asa cum Pompeiul fusese înghitit de cenusa. Ramâne misterul emanat de obiectele care au fost sau asteapta sa fie descoperite pentru a mai vedea, fie si pentru o clipa lumina zilei si incercarea de reconstituire, din fragmente, a unor vieti cu povestile lor de demult…
O noapte petrecuta la muzeu
Pentru prima data în istoria sa, National Gallery din Londra ofera un...
Comentarii