Si azi, europenii secolului al XV-lea din partea vestica a continentului îsi admirau în oglinzi rudimentare civilizatia si cunoasterea. Daca stam sa ne gândim la China, de pilda, sau mai larg, la civilizatia orientala, ne dam seama ca nici civilizatia europeana nu era cine stie ce si nici cunoasterea nu sarea pârleazul prea sus. Sa ne amintim ca pe atunci, în Europa de-abia începea, si înca pe furis, practicarea disectiilor, în vreme ce China descoperise de 2000 de ani praful de pusca, ca sa nu mai amintesc despre traseele energetice din organismul uman. Asa ca nu e de mirare daca atunci, pe vremea lui Columb, europenii, de-abia convinsi ca pamântul e rotund si nu plat, erau siguri ca planeta caruia îi spuneau poetic Terra avea doar trei continente: Europa, Asia si Africa.
Daca privim o harta a vremii, vom putea admira imprecizia dusa pâna la hotarele artei si ignoranta privita ca un adevarat privilegiu. E bine totusi sa amintim ca, desi cultura europeana se încapatâneaza sa-l considere pe Columb descoperitorul Americii, navigatorii chinezi, ignorati de civilizatia „occidentala”, descoperisera tarmurile „Indiei”, atât de dragi lui Columb, cu vreo doua secole înainte.
Daca pe chinezi nu i-a interesat noul continent, pe europenii occidentali, ahtiati dupa bogatiile altora si mai mereu cu visteriile goale, Lumea Noua, atât de frumos denumita de Amerigo Vespucci, îi atragea ca un magnet puternic în perspectiva unui colonialism timpuriu si a unui viitor mai linistit. Adaugarea unui nou continent la zestrea celor trei a fost o adevarata mana cereasca. Nu e de mirare ca aceasta l-a împins pe Vespucci spre tarmul despre care lumea buna a epocii credea ca e Asia din estul Atlanticului.
Se nascuse la Florenta pe 9 martie 1454 si era cunoscut ca un comerciant activ care se ocupa, ca hobby, si de cartografie. Este de înteles obstinatia lui de a explora tarmurile Americii de Sud, pe care le descoperise într-o vreme când toata lumea, inclusiv Columb, credea ca falnicele corabii plecate din docurile europene calatoreau spre Asia de Sud-Est. Se nascuse într-o familie respectata, ca al treilea fiu, iar tatal sau era notar la Breasla schimbatorilor de bani, un fel de centre de schimb valutar ale vremii.
Rolul lui Vespucci a fost multa vreme dezbatut, mai ales datorita celor doua dintre scrisorile lui, a caror autenticitate a fost pusa la îndoiala de urmasii sai, scrisori intitulate „Novus Mundis” si „Lettera” („Cele patru calatorii”). În legatura cu aceste scrisori, unii cred ca Vespucci si-a exagerat rolul, plastografiind în mod deliberat unele documente, în vreme ce altii sunt de parere ca scrisorile cu pricina au fost scrise de alta persoana din epoca. Lucrurile au mai putina importanta azi, esenta lucrurilor este ca Vespucci a ajuns pe coasta Americii de Sud si ca a scris acasa anuntând ca acolo sunt spatii uriase mult mai mari decât se anticipase si ca spre deosebire de contemporanii sai, inclusiv Columb, care credeau ca e vorba despre Asia, el a descris aceste tarâmuri ca fiind ale unei Lumi Noi.
Fusese descoperit al patrulea Continent, iar întâmplarea avea sa fie remarcata de cartografii vremii. Astfel, având în vedere faima de care se bucurau cele doua scrisori ale lui Vespucci, Martin Waldseemüller a fost primul care a numit noua lume America si s-a grabit sa o treaca în noua sa harta din 1507. Cartograful se inspirase dupa numele latinesc cu care Vespucci semna în actele vremii si anume Americus Vespucci, singura inovatie fiind ca feminizase prenumele aventurierului italian: America.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii