Teama de necunoscut, superstitii, eresuri, amenintari imaginare – toate acestea si alte asemenea trairi si închipuiri fac parte, dintotdeauna, din însasi fiinta umana. Iar Luna, deseori asociata si cu noaptea, cu ideea de întuneric si cu cea de mister si neliniste, a determinat ridicarea în jurul sau a unui întreg esafodaj de spaime. Unul dintre motive era schimbarea culorii astrului noptii, asa cum s-a întâmplat în contextul recentei eclipse totale din luna iulie, „acea Luna” considerându-se ca a luat culoarea sângelui. Si nu doar în Europa.
La aborigeni, Luna rosie, considerata acoperita de sânge, se ridica din morti. Mesopotamienii credeau ca eclipsa de Luna înseamna atacarea ei de sapte demoni, iar incasii considerau ca în acel moment aceasta era devorata de un jaguar. Pentru a apara Luna, incasii faceau mult zgomot si chiar îsi bateau câinii pentru a-i face sa urle. Exista si unele momente în istorie, o parte din ele fictionale, în care oamenii au profitat de predictiile eclipsei de Luna. Unele populatii indigene din Australia asociaza culoarea rosie cu „raul”, „sângele” sau „focul”.
Pornind de la aceeasi idee, potrivit unei interesante legende, Cristofor Columb stia ca va avea loc o eclipsa de luna pe 29 februarie 1504 si a utilizat acest fenomen în avantajul sau si al oamenilor care îl însoteau. Columb si echipajul lui erau captivi pe o insula, cunoscuta în prezent cu denumirea de Jamaica. El le-a spus membrilor tribului Arawak ca Dumnezeu s-a înfuriat din cauza faptului ca ascund mâncarea de invadatori. El a mai adaugat ca furia divina va face Luna sa dispara sau sa se „înroseasca”, în trei zile. Efectul eclipsei a fost ca atunci când a aparut „Luna sângerie”, bastinasii s-au îngrozit si au fost de acord sa le dea lui Columb si oamenilor sai orice aveau nevoie.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii