O soarta, careia ne supunem cu capul descoperit si plecat, a facut ca marele nostru poet Marin Sorescu sa ne paraseasca în urma cu câtiva ani aproape pe neasteptate desi boala macinase din trupul lui firav cu îndârjire. Mai exact pe 26 februarie 2001, Sorescu ar fi împlinit 65 de ani.
O soarta, careia ne supunem cu capul descoperit si plecat, a facut ca marele nostru poet Marin Sorescu sa ne paraseasca în urma cu câtiva ani aproape pe neasteptate desi boala macinase din trupul lui firav cu îndârjire. Mai exact pe 26 februarie 2001, Sorescu ar fi împlinit 65 de ani. Mi-l aduc aminte atunci când împlinise 60 de ani si a dat o petrecere la care s-a întâmplat sa fiu si eu invitat. Timid si hâtru, poetul a stat de vorba cu toata lumea, primind laudele cu umilinta. Îl vedeam atunci în carne si oase pentru prima oara pe cel care îmi trezise adolescenta din letargie cu poezia lui din volumul „Tusiti”. Descopeream o poezie pe gustul nu doar al meu, ci si al generatiei mele. Descopeream dragostea asezata cuminte lânga poezia lui Sorescu. L-am descoperit apoi, cu trecerea anilor, intrând în alta lume poetica cu volumul „La lilieci”, pe urma l-am vazut trecând la proza, apoi la dramaturgie. L-am descoperit, în final, pe Sorescu, cel mai tradus poet român dupa Eminescu. „Un taran-poet, un poet-taran” a fost pâna în ultima clipa, desi cea mai mare parte a vietii lui a trait-o la oras. Acum, când Marin Sorescu ar fi împlinit 65 de ani, el începe sa fie comemorat, desi cât a trait nu se poate spune ca a fost prea iubit de confrati, de cei mai putin talentati, care nu puteau trece peste invidii si frustrari. Si cu toate acestea, luni, la Teatrul Foarte Mic, scriitorul Dan Cristea a organizat un moment Marin Sorescu, un moment scurt în comparatie cu opera celui care a inovat mult în poezia si dramaturgia româneasca si care a fost propus de Uniunea Scriitorilor din România pentru Premiul Nobel. Momentul de amintire a fost colorat cu vorbele de duh ale unui generos, rau dar cu suflet mare, scriitor si prieten, l-am numit pe Fanus Neagu. Virgil Ogasanu, cel care a jucat rolul lui Mahomed în interesanta piesa soresciana „Raceala” a rememorat câteva întâmplari trecute, iar exegetul operei soresciene, Dan Cristea, a facut câteva aprecieri pe marginea operei poetice a lui Marin Sorescu. Poetul care, iata, ar fi împlinit 65 de ani.
Marquez, note de presa
Înainte de a fi celebrul scriitor care este azi, Gabriel Garcia Marquez, autorul fenomenalului roman „Cien annos de Soledad” (Un veac de Singuratate), a fost un obscur ziarist. Atât de obscur încât, pâna la „Cien annos…” nimeni nu i-a bagat în seama romanele publicate. Când spun nimeni, ma refer la critica sau industria editoriala care apoi l-a facut cunoscut în întreaga lume. Într-o carte non-fiction, numita „Note de presa 1967-1985″, Marquez îsi aminteste o multime de întâmplari pe care le-a trait în calitate de ziarist anonim. Fiind în Franta pe vremea când politia îi batea mar pe algerieni si marocani, Marquez, care e columbian, zice ca avea mult de suferit din pricina tenului lui, politia crezând ca e manifestant african. „Politia bloca pe nevazute iesirea unei cafenele sau a unui bar arab de pe Bulevardul Saint Michel si lua la pumni tot ce nu avea fata de crestin. Unul dintre ei, fara nici o scapare, eram eu…” Ajungând în arestul politiei, tânarul ziarist nu scapa nici aici de probleme: „Situatia mea era, însa, mai periculoasa, deoarece chiar daca eram arestat sub banuiala ca sunt algerian, algerienii din celula nu aveau nici un pic de încredere în mine, mai ales atunci când îsi dadeau seama ca, în ciuda fetei mele de vânzator de stofe la domiciliu, nu întelegeam nici o iota din limba lor. Pâna la urma, continuând sa fim oaspetii nocturni ai comisariatelor de politie, am sfârsit prin a ne întelege. Unul dintre algerieni mi-a spus într-o noapte ca decât sa fiu un prizonier nevinovat, mai bine sa fiu vinovat, si mi-a propus sa intru si sa lupt alaturi de Frontul de Eliberare Algerian”. O îndeletnicire pe care Marquez a refuzat-o.
Tezaur de monede
O noua descoperire arheologica ofera noi date cu privire la perioada Dinastiei...
Comentarii