Mesager spre Mercur

          Va decola de pe Pamânt în mai 2004, ca parte a programului de calatorii robotizate pe care îl face inginerul Homo faber, în dorinta sa de a-si vedea mansinariile invadând întregul Univers – dar multumindu-se, deocamdata, cu Sistemul Solar, casa noastra. Sonda „Messenger” – cum a botezat-o NASA – este proiectata sa plonjeze în abis, catre Soare, pentru a se opri în apropierea primei planete a Stelei Sol, bucata de roca fierbinte numita Mercur.

          Va decola de pe Pamânt în mai 2004, ca parte a programului de calatorii robotizate pe care îl face inginerul Homo faber, în dorinta sa de a-si vedea mansinariile invadând întregul Univers – dar multumindu-se, deocamdata, cu Sistemul Solar, casa noastra. Sonda „Messenger” – cum a botezat-o NASA – este proiectata sa plonjeze în abis, catre Soare, pentru a se opri în apropierea primei planete a Stelei Sol, bucata de roca fierbinte numita Mercur. De aceea, sarcina motorasului pe care îl are la bord nu va fi de a accelera pe traseu ci, dimpotriva, de a decelera, ca sa evite prabusirea în steaua noastra. De altfel, o va face mai putin cu ajutorul jeturilor de gaze, cum se obisnuieste, ci folosind câmpul magnetic al planetei Venus, pe post de frâna dar si de prastie. Prima apropiere de Venus o va avea în noiembrie 2004 – când va si trimite acasa informatii despre planeta invaluita, probabil, în nori de amoniac – apoi îsi va continua odiseea, singura-singurica, pâna în august 2005, când va avea loc a doua „întâlnire de gradul III”, tot cu Venus. Spiraleaza în continuare, apropiindu-se de orbita mercuriana, cu „planeta fierbinte” având primele rendez-vous-uri în octombrie 2007 si iulie 2008. În sfârsit, se va înscrie doar pe orbita lui Mercur, în iulie 2009, si va însoti prima fiica a Soarelui în drumul sau, avanpost al cercetatorilor terrieni spre misterioasa planeta.
          De ce misterioasa? Pentru ca mica planeta nu are nota 10 la purtare! Fiindca neregularitati sesizate de astronomi ridica tot felul de semne de întrebare, fie asupra originii planetei, fie asupra stiintei de carte pe care noi o avem în disciplina numita astronomie. Înaintasa lui „Messenger”, sonda cosmica „Mariner 10”, lansata de pe Terra în noiembrie 1973, a dat trei tururi în jurul lui Mercur si… a creat tot felul de încurcaturi epistemologice, adica de cunoastere. S-a izbit, de pilda, de un adevarat zid de particule ale vântului solar încarcate magnetic – si, aparent, deflectate de un puternic câmp magnetic, în ciuda faptului ca planeta I-a a Soarelui este abia cu putin mai mare decât Luna. Anolaia poate fi interpretata prin, eventual, arderea de catre Soare a unor straturi superioare ale planetei, existente în tineretea lui Mercur, pentru a nu lasa decât ceea ce acum poate fi doar… un miez de fier, învelit de o pojghita subtire de roca. Sau, poate, spun astronomii, a avut loc un „carambol” ceresc, Mercur-cel-mare, de pe vremuri, ciocnindu-se cu un alt corp ceresc (asa a aparut, se pare, Luna, din ciocnirea Pamântului cu o alta planeta sau un planetoid). O a treia ipoteza: la începuturile sale Sistemul Solar a nascut, din nebuloasa initiala, planetele gazoase – pe care gravitatia le-a expluzat spre periferia caruselului ceresc – apoi teluricele Marte, Terra, Venus si, din „deseurile” fierbinti alcatuite din atomi grei, au aparut Mercur, doua inele în jurul Soarelui, dupa moda saturniana; primul, gazos, a fost ars, cel de al doilea si-a aglomerat componentele, prin acretie, strângându-le într-un singur glob, Mercur-cel-de-astazi.
          A, si mai este ceva, raspunsul la o uimitoare întrebare, aceea daca nu cumva, în prapastii ferite de razele pârjolitoare ale astrului apropiat, se ascund, totusi, ghetari, adica H2O, recolta de apa culeasa de la cometele cazute pe Mercur.
          Aventura „Messenger” nu este simpla – caci trebuie nimerita o „fereastra astronomica relativ îngusta, pentru ca, acolo unde va ajunge sonda, la mai putin de 200 km de suprafata Soarelui, a fost nevoie de straturi de fibra de carbon protectoare termic (din materiale care pur si simplu au trebuit inventate) si, nu în ultimul rând, pentru ca întregul program costa 350.000.000 dolari.
          Ce spera membrii echipei „Messenger” sa obtina? Ce altceva decât orice cercetator îsi doreste: raspunsuri la întrebarile de acum si, fireste, alte nenumarate întrebari privind stranietatea lumii în care traim.