Muzeul Picasso

           Scaldata de apele Mediteranei, localitatea Antibes (Cap d’Antibes) este una dintre cele mai frumoase asezari ale coastei provensale. Incarcat de amintirile unei istorii sângeroase, dar si de aspecte ale noului, orasul se mândreste cu o serie de muzee, printre care cel mai vestit este, fara îndoiala, Muzeul Picasso.

           Scaldata de apele Mediteranei, localitatea Antibes (Cap d’Antibes) este una dintre cele mai frumoase asezari ale coastei provensale. Incarcat de amintirile unei istorii sângeroase, dar si de aspecte ale noului, orasul se mândreste cu o serie de muzee, printre care cel mai vestit este, fara îndoiala, Muzeul Picasso. Aflat în castelul Grimaldi, alaturi de stravechea catedrala, muzeul a constituit la început un loc mult mai eterogen, dar oglindind aceeasi dragoste a locuitorilor pentru frumos. În 1946, Picasso îsi petrecea vara în golful Juan des Pines împreuna cu prietena sa, Francoise Gillot.
           Acesta a fost momentul când l-a întâlnit pe Dor de la Souchere care se ocupa cu colectia arheologica a muzeului din Antibes. El a îndraznit sa-i ceara o pânza pentru muzeul sau, iar artistul a încercat sa-i explice ca el cauta un spatiu larg pentru operele pe care le va picta aici. Drept raspuns la cererea sa, Picasso a primit, surprinzator, o propunere unica, custodele muzeului oferindu-i o mare suprafata din muzeu pentru a o preface in atelier sau in expozitie. Când artistul a vizitat muzeul, care avea sa-i devina atelier pentru o vreme, a descoperit înca o data, privind pe fereastra, frumusetea locurilor: vechiul oras, acoperisurile de tigla, portul, golful si, în departare muntii. Fara sa ezite, s-a pus pe treaba lucrând toata toamna lui ’46 cu o energie creatoare de care numai el putea fi in stare.
           Operele din aceasta perioada oferite muzeului poarta amprentele umorului si bucuriei artistului. Trei sunt temele dominante ale perioadei cât a creat in Antibes: nimfele, faunii si centaurii constituind tema mitologica, cotidianul din care pot fi amintiti „pescarii”, si pânzele dovedind reminiscente ale cubismului. Donatia sa initiala a fost îmbogatita ulterior cu 80 de piese de ceramica.
           Muzeul contine de asemenea o colectie de arta contemporana, datorata unor artisti ca Leger, Hartung, Max Ernst, Miro, Calder, Magnelli. Toate sunt adapostite în castelul-fortareata impresionant prin masivitatea sa, prin bogatia de creneluri, terase, scari monumentale de piatra si tunuri la intrare. La cel de al doilea etaj se afla sala închinata lui Nicolas de Staël, care contine 350 de pânze ale pictorului, izolat vreme de sase luni aici. Terasele sunt împodobite cu vestigii romane, dar si cu statui moderne de Germaine Richier sau Patrick si Anne Poirier.