NASA transfera responsabilitati spatiale pe umerii particularilor

          Cu avionul spre luna
          
          Americanii au pus la bataie un premiu consistent, de 10 milioane dolari, botezat „Premiul X”, care putea intra doar în posesia acelui om care reusea sa construiasca prin resurse proprii un avion în stare sa duca trei calatori la limita atmosferei, adica acolo unde începe spatiul cosmic. În mare, lucrul acesta s-a întâmplat lunea trecuta în desertul Mojave (SUA), la ora 6,46, ora locala (13,46 GMT), iar avionul poarta numele de SpaceShipOne (NavaSpatialaUnu).

          Cu avionul spre luna
          
          Americanii au pus la bataie un premiu consistent, de 10 milioane dolari, botezat „Premiul X”, care putea intra doar în posesia acelui om care reusea sa construiasca prin resurse proprii un avion în stare sa duca trei calatori la limita atmosferei, adica acolo unde începe spatiul cosmic. În mare, lucrul acesta s-a întâmplat lunea trecuta în desertul Mojave (SUA), la ora 6,46, ora locala (13,46 GMT), iar avionul poarta numele de SpaceShipOne (NavaSpatialaUnu). Deocamdata, premiul mai asteapta, dar primul pas a fost facut.
          
          Avionul de transport White Knight (Cavalerul Alb), construit special pentru a transporta SpaceShipOne la o altitudine predestinata, a decolat în fata mai multor sute de persoane si a avut nevoie de aproximativ o ora pentru a atinge altitudinea dorita de 15 kilometri, cel putin asa au declarat responsabilii firmei Scaled Composite care a or-ganizat acest zbor pe aerodromul din desertul Mojave aflat la 160 km nord de Los Angeles. Pilotul american de origine sud-africana, Mike Melvill, în vârsta de 62 de ani, a aprins motorul cu reactie al aparatului SpaceShipOne pentru a continua ascensiunea pâna la 100 km, la frontiera spatiului. Motorul micului avion a functionat timp de 80 de secunde, timp în care aparatul a ajuns la altitudinea de 50 km, înaintând cu o viteza de 3 mach (aproape 3000 km/h) dupa cum prevazuse constructorul, nimeni altul decât o cunostinta mai veche, inginerul Burt Rutan, cel care are la activ mai multe modele de avion atipice, printre care si celebrul Voyager, avionul care a facut înconjurul lumii în 1986, fara escala si fara realimentare. Ajungând la 50 km, pilotul a oprit motorul, dar avionul a continuat sa înainteze, dupa trei minute el ajungând la altitudinea de 100 km, altitudine la care SpaceShipOne a pierdut întreaga sa viteza. De aici, avionul a plonjat liber pâna la altitudinea de 60 km, prag la care pilotul a reînceput sa simta efectul atmosferei asupra aripilor si al gravitatiei asupra propriului corp, deoarece de la 60 km în sus si de la 100 km din nou la 60 km, Mike Melvill s-a aflat în imponderabilitate pe o durata de patru minute. „În acest zbor am atins 328.491 picioare (100,12 km)” a declarat Burt Rutan la conferinta de presa, iar Mike Melvill a declarat încântat: „am vazut curbura Pamântului”. Constructorul are de gând sa repete experienta cu SpaceShipOne cât de curând posibil, când va încerca sa duca trei persoane la o altitudine de peste 100 km pentru a intra în posesia premiului X Ansari. Numai ca înainte de acest lucru trebuie puse la punct câteva probleme tehnice pe care le-a avut de înfruntat primul zbor suborbital. Astfel, pilotul a avut, dupa cum a marturisit, o problema de compensare a ruliului si era cât pe ce sa opreasca motorul înainte de realizarea obiectivului, din cauza instabilitatii. „Anomalia pe care am întâlnit-o ar fi putut afecta securitatea zborurilor, dar faptul ca a existat un sistem de rezerva si acesta a functionat a facut sa avem o aterizare în conditii bune” a declarat Burt Rutan care a promis ca aceste probleme vor fi reglate înaintea zborului urmator.
          Sa mai spunem ca acest proiect a fost posibil datorita unei donatii de mai bine de 20 milioane dolari oferiti de miliardarul american Paul G. Allen, nimeni altul decât unul din co-fondatorii firmei „Microsoft”. Cum exista firme care primesc comenzi direct de la Pentagon, nu este exclus ca si aceasta mica firma care construieste avioane neconventionale sa fi fost „încurajata” sa produca acest Spa-ceShipOne, mai ales ca un asemenea avion poate spiona de la mare altitudine mult mai ieftin decât satelitii conventionali, prizonieri pe orbite, si poate ajunge în zonele de interes extrem de rapid. Pâna la urma, am ajuns cu avionul in Cosmos si de aici pâna pe Luna practic n-ar mai trebui sa fie decât un pas. Un pas care a fost facut deja in povestile SF. In fond, Universul e prea departe chiar si pentru visele noastre fierbinti.