Nascut în centura de asteroizi dintre Marte si Venus si pierdut in spatiu 66 de ani

Hermes se apropie de Pamânt!
     
      Astronomii ne încearca rabdarea periodic, anuntându-ne ca un asteroid va lovi Pamântul într-o perioada care se întinde, de obicei, între un an si zece ani. Previziunile lor catastrofice, care se pot înscrie si într-un trafic controlat al angoasei, sunt ulterior dezmintite, alteori uitate.
Hermes se apropie de Pamânt!
     
      Astronomii ne încearca rabdarea periodic, anuntându-ne ca un asteroid va lovi Pamântul într-o perioada care se întinde, de obicei, între un an si zece ani. Previziunile lor catastrofice, care se pot înscrie si într-un trafic controlat al angoasei, sunt ulterior dezmintite, alteori uitate. Sunt însa si situatii în care astronomii descopera asteroizi periculosi pentru Terra doar cu câteva zile înainte de a trece pe lânga noi. Hermes este un asemenea asteroid. Descoperit de astronomul Karl Weimuth pe 28 octombrie 1937, numit UB si botezat Hermes, obiectul celest a disparut pur si simplu de pe cer fiind uitat de toata lumea, pentru a fi redescoperit dupa 66 de ani. Un adevarat „Sfânt Graal” pentru astronomi, când a fost redescoperit, pe 15 octombrie, Hermes se afla la peste 30 milioane kilometri de Pamânt si se considera ca nu pune nici un fel de pericol pentru Terra. Desi se pare ca provine din centura principala de asteroizi situata între planetele Marte si Jupiter, cercetatorii de la Minor Planet Center din Massachusetts, autorii redescoperirii lui Hermes, au facut si o alta descoperire în timp ce calculau traiectoria asteroidului: Hermes are un frate geaman, este un asteroid binar! Adica este compus din doua bucati de roca, relativ egale ca masa, care se rotesc una în jurul celeilalte într-o perioada de 21 de ore. Întregul ansamblu masoara 900 de metri lungime, si se va afla cel mai aproape de Pamânt pe data de 4 noiembrie, trecând la o distanta de 6,4 milioane kilometri, a anuntat observatorul din Lowell (Arizona) într-un comunicat. Cu ajutorul chiar si al unui telescop de amator, Hermes va putea fi vazut si de neprofesionisti.
     
      2) Se topeste Antarctica?
     
      Dincolo de esecuri si nereguli, care au culminat în acest an cu explozia navetei Columbia, NASA studiaza printre picaturi si Planeta, cu ajutorul unor sateliti pe care tot ea îi lanseaza. Saptamâna trecuta, NASA a atras atentia ca topirea stratului de gheata permanent din Oceanul Arctic, datorat încalzirii planetare, poate avea repercusiuni îngrijoratoare pentru omenire. „Exact asta se petrece în momentul de fata. Nu ne putem permite sa asteptam prea mult pentru a gasi solutiile tehnologice” a declarat într-o conferinta de presa la Washington un cercetator de la Institutul de Studii Spatiale Goddard al NASA. Satelitul ICESat, lansat anul trecut, are ca misiune, printre altele, studierea grosimii stratului de gheata al calotei glaciare din Antarctica. Or, gratie tocmai observatiilor acestui satelit, NASA a constatat ca „Arctica a pierdut în jur de 10 la suta din stratul de gheata permanenta la fiecare zece ani din 1980. Suprafata stratului de gheata al Antarcticii (care ramâne înghetata tot timpul anului) a atins nivelul cel mai scazut în 2002 si 2003”, este de parere un alt cercetator de la NASA. Cercetatori americani si canadieni au observat ca apa oceanelor si solul terestru s-au încalzit cam cu un grad Celsius în cursul ultimului deceniu, ceea ce a dus uneori la consecinte spectaculoase. Cea mai importanta platforma glaciara din regiunea arctica, veche de 3.000 de ani, s-a rupt în cursul anilor 2000 si 2002. Chiar si micile schimbari ale stratului de gheata arctic pot avea repercusiuni majore asupra ciclului apei si în final asupra climei, este de parere NASA. Schimbarile din Oceanul Arctic pot afecta si curentii oceanici, acestia antrenând, la rândul lor, repartitia pestilor, precum si curentii atmosferici, cu efecte principale asupra precipitatiilor. Într-un cuvânt, specialistii de la NASA sunt de-a dreptul îngrijorati: „Arctica este pe punctul de a se schimba cu rapiditate. Ceea ce trebuie sa ne îngrijoreze este faptul ca lucrurile se petrec sub ochii nostri, iar noi trebuie sa ne adaptam la aceste schimbari” a estimat un cercetator de la Universitatea Colorado, cu ocazia aceleiasi conferinte de presa, adaugând ca „încalzirea climatica este probabil rezultatul variatiilor naturale ale climei, dar ea este si datorita activitatilor umane”. SUA, cel mai poluator stat al planetei, nu a semnat tratatul de la Kyoto care prevede norme clare de protejare a mediului înconjurator.