NICOLAE ILIESCU scriitor

          «Acum, totul e..

          «Acum, totul e… prea de tot!»
          
           – Generatia ’80. Un fenomen literar care si-a pus „agresiv” amprenta asupra literaturii din ultimele doua decenii dinainte de 90. Esti unul din protagonistii acelui val. Cum mai e perceputa azi, „generatia ’80”?
          
           – În general, peste obrazul literaturii se aplica tot felul de plasturi si de etichete, în functie de apartenenta la o generatie, la un grup, la o revista, la un oras pur si simplu, sau la un curent oarecare; la noi, prin „optzecism” se întelege grupul masiv de scriitori afirmati în susul si în josul anului 1980 (bietul Mircea Nedelciu debuta în ’79, „Desantul” aparea în ’83!) grup iesit, ca dintr-o colonie de vacanta (nu neaparat, dar poate si putin penitenciara!) de prin cenaclurile studentesti bucurestene de la Litere („Junimea”, „de Luni”, cercul de critica, „Universitas”), de prin alte cercuri studentesti din tara si care monta realitatea pe canavaua textului. De aici si „postmodernism” si „textualism”. De aici, poate si generatia în blugi (fratii nostri mai mari aveau „tanganeji”!). Agresivitatea despre care spui aparea din placile conglomerate de procedee si din privirea scurta si acida asupra realului înconjurator. Ni s-a spus „bascaliosi si intimisti” (si zau de nu era corect!), opozanti, bre, la schema oficiala. Aiurea! Navetisti fiind – majoritatea dintre noi – vedeam ca biletul de tramvai era de treizeci de bani la clasa întâi si de douazeci si cinci la a doua. Dar ce a fost, a fost si nu avem spatiu s-o discutam acum. Atât. Optzecismul nu a mai dat nimic optzecist din simplul motiv ca ziarele sunt pline de ceea ce vedeam noi. Cu mica deosebire ca noi o vedeam livresc, cu umor si afirmativ, acum parca totul e prea de tot.
          
           – Ca angajat al Academiei române, te întreb: Ce se mai întâmpla la Academia româna?
          
           – Pai foarte multe. Sunt institute care fac lucruri uimitoare, dar nu stiu a ti le descrie, caci nu au legatura cu noi, cu filologia. Pe tarâmul nostru, a debutat editia de „opere fundamentale” (caseta cu pleiada de texte din Eminescu, urmata de Creanga, Arghezi, Caragiale si altii, coordonata de profesorul Eugen Simion), se lucreaza la DGLR (Dictionarul General al Literaturii Române), la alta editie a DEX-ului, la seria de Atlase lingvistice, la Marele Dictionar al Limbii Române, la Istoria României. Adica la redactarea si editarea instrumentelor de baza ale unui neam. Asta în adâncime, fiindca cine are curiozitatea sa treaca pe Calea Victoriei vede cu ochiul liber ce fel de cladiri mai cresc prin ograda. Pentru care trebuie, insa, destui bani. Dar asta-i alt interviu!