O noua Junime a stiintei

          Pentru mine, Mileniul II s-a încheiat demult, de câteva decenii bune, cam de pe când, depasindu-i pe Jules Verne si H.G.

          Pentru mine, Mileniul II s-a încheiat demult, de câteva decenii bune, cam de pe când, depasindu-i pe Jules Verne si H.G.Wells, am intrat în povestirile lui Arthur C.Clarke, Stanislaw Lem, Isaac Asimov, Robert Heinlein, Ilia Efremov sau Gérard Klein. Dar, constient ca timpul nu merge la fel de repede pentru toti, ma straduiesc sa repar, sa demarez, sa construiesc sisteme prin care adaptarea la viitor sa se faca mai repede. Sunt, altfel spus, un fel de specialist în democratizarea viitorului. Recent, un telespectator-cititor îmi adreseaza o scrisoare care-mi confirma ca încapatânarea mea îsi are rostul ei. Este, cum (mi) se cuvine, un adolescent, elev în clasa a XI-a la un liceu din Cluj-Napoca, se numeste Ionut Titus Ilesoi si îmi trimite misiva lui – tot cum (mi) se cuvine – pe o pagina scoasa la imprimanta color a PC-ului sau, pe care omul nostru îsi pune si propria-i sigla: un peisaj lunar, cu o astronava si un astronaut alaturi, fireste. Mesajul lui Ionut Titus este pentru mine încurajator caci, încântat de conexiunile dintre stiinte pe care le propun, tânarul meu prieten crede ca voi reusi sa creez… „o noua Junimea a stiintei în România”! Marturisesc, siderat, ca de-a lungul anilor exact la asta m-am gândit, la a pune umarul la constructia unei societati românesti îmbibata de cultura si idei, de stiinta si tehnologii, doar ca… n-am avut niciodata inspiratia sa o denumesc: o noua Junime!
          Oricum, îl anunt pe prietenul proaspat dobândit ca o noua organizatie antidezastre culturale va începe sa functioneze în martie 2000 – Asociatia Jurnalistilor de Stiinta din România (AJSR) – si ca, în ciuda tendintelor economico-sociale entropice, degenerative, ne vom stradui, si eu si multi altii, sa zguduim societatea româneasca din temelii, s-o desteptam si s-o asezam pe sleaurile care duc catre al XXI-lea veac. Si îl mai anunt pe Ionut Titus ca prima idee pe care o voi lansa în cadrul AJSR va fi cea de marcare geografic-ecologica a trecerii de la Mileniul II la Mileniul III. Fac propunerea publica acum, tocmai pentru ca niste iresponsabili din industriile Maramuresului, deversând cianuri în râul Lapus, au ucis viata pe sute de kilometri de apa din Europa Centrala. Iata ideea. Tara românilor este strabatuta de cinci paralele geografice: de la a 44-a pâna la a 48-a, inclusiv. Ei bine, ce-ar fi sa facem România vizibila din spatiul cosmic, sadind, de-a lungul acestor paralele copaci, în liziere cuprinse între granitele tarii? Adica, elevi si studenti din orase apropiate acestor virtuale repere geografice sa-si convinga parintii si responsabilii locali sa procure puieti de arbori si arbusti din pepinierele apropiate, sa-i sadeasca, la intervale mari (din 5 în 5 metri), trecând prin sate, orase, peste câmpii, dealuri si munti, daruind astfel patriei un fel de perie arboricola?
          Ca orice maniac, mi-am construit atent proiectul. Pe Paralela 44 vor avea de lucrat tineri din 7 localitati, le amintesc, înscriind în paranteza distanta în kilometri de la orasul respectiv pâna la reperul geografic: Calafat (situat chiar pe Paralela 44), Bailesti (5 km), Alexandria (5), Giurgiu (15), Calarasi (30), Eforie Sud (15), Mangalia (20). Paralela 45: Bozovici (5 km), Baile Herculane (20), Baia de Arama (0!), Rovinari (20), Târgu-Jiu (5), Govora (15), Râmnicu-Vâlcea (25), Curtea de Arges (30), Pitesti (30), Târgoviste (20), Ploiesti (10) Mizil (0!), Babadag (20), Sf.Gheorghe (20). Paralela 46: Sânnicolau Mare (20 km), Arad (30), Lipova (15), Ilia (10), Alba Iulia (15), Copsa Mica (20), Agnita (5), Baraolt (20), Târgu Secuiesc (0!), Panciu (20), Beresti (20), Târgu Bujor (25). Paralela 47: Oradea (10 km), Alesd (10), Gherla (6), Deda (10), Bistrita (30), Reghin (30), Toplita (15), Durau (0!), Bicaz (20), Piatra Neamt (10), Roman (15), Iasi (30). Paralela 48. Satu Mare (30 km), Halmeu (5), Sighetu Marmatiei (10), Dorohoi (10), Saveni (5). La fel si pe meridianele ce ne strabat.
          …Pare o trasnaie? Poate. Dumneavoastra gânditi-va ca, în timpul vacantelor de primavara, câteva sute de mii de tineri vor veni, împreuna, în natura, în scopul primenirii naturii si a îmbogatirii fondului arboricol. Ca ne-am alege, dintr-o joaca nobila, cu câteva milioane de arbori, falnici între 2020 si 2050. Ca, într-adevar, sirurile verzi s-ar putea vedea de pe Luna, marcând un moment de unitate a unei generatii.
          Prietenul Ionut Titus îsi încheie scrisoarea dându-mi întâlnire, într-un viitor nu prea îndepartat, pe Baza Planetara B-258, la poalele lui Mount Olympus, în Vale Marineris, pe Marte. De acolo, de departe, el sau urmasii lui nu-si vor vedea tara…