Strategia razboinica a SUA a nascut un nou copil: MOAB (Massive Ordnance Air Blast).
Poreclit imediat „Mama Tuturor Bombelor” (Mother Of All Bombs), dispozitivul a fost conceput în dorinta de a fi cea mai mare bomba conventionala din lume, o teribila arma psihologica pentru proiectatul razboi împotriva Irakului sau pentru altele care or sa vina.
Strategia razboinica a SUA a nascut un nou copil: MOAB (Massive Ordnance Air Blast).
Poreclit imediat „Mama Tuturor Bombelor” (Mother Of All Bombs), dispozitivul a fost conceput în dorinta de a fi cea mai mare bomba conventionala din lume, o teribila arma psihologica pentru proiectatul razboi împotriva Irakului sau pentru altele care or sa vina. Testul cu noua super-bomba a fost facut saptamâna trecuta la baza aeriana Eglin, în Florida, Pentagonul fiind multumit cum a lucrat noua creatie. Bomba are o greutate record de 9.500 kilograme si pentru ca nu poate fi lansata din avioane de bombardament, a fost parasutata dintr-un avion C-131 (poreclit, culmea ironiei, „Samaritan”), explozia fiind auzita destul de puternic la o distanta de 36 kilometri de la locul detonarii. O data cu testarea acestui monstru exploziv, Pentagonul vrea sa înlocuiasca vechile super-bombe din perioada razboiului din Vietnam, cele de 6 tone, numite „Daisy Cutter” (lansate pentru prima data pe 23 martie 1970, folosite însa si în 1991, în timpul razboiului din Irak), tinta „Mamei tuturor bombelor” urmând a fi marile concentrari de trupe, buncarele din beton aflate la suprafata solului, dar si cele aflate în subteran. Datorita imensei ciuperci nascute imediat dupa detonare (înalta de aproape 3.000 de metri), MOAB ar putea sa creeze inamicului impresia unei explozii atomice, fortându-l sa depuna armele. Desi este lansata cu parasuta, bomba de 9,5 tone are un sistem de navigare de ultima ora, drumul spre tinta fiind controlat cu ajutorul sistemului de pozitionare globala (GPS).
Comorile Titanicului
Numita „Comorile Titanicului”, în Orasul Stiintelor si Industriilor La Villette, din Paris, s-a deschis din 12 martie, si se va închide pe 31 august, o expozitie care expune publicului peste 6.000 de vestigii recuperate de pe fundul marii, culese din jurul si de pe puntea vasului, interiorul lui, un adevarat sanctuar, ramânând necercetat, la cererea familiilor celor disparuti în 1912. Printre obiectele expuse se afla o valiza deformata din piele, o cratita din arama mâncata de vreme, farfurii aliniate în nisip, stilouri, bilete de banca îngalbenite, o toca de bucatar, câteva bijuterii, partituri ale orchestrei. Alte piese apartin legendarului pachebot: cârma Titanicului, o roata de scripete de la barca de salvare etc. Expozitia este si o invitatie de a calatori la bordultransatlanticului, cea mai mare structura plutitoare creata vreodata de om, considerata la timpul sau o capodopera a tehnologiei secolului al XX-lea. O calatorie posibila datorita unei ingenioase reconstituiri a Titanicului, de la bordul caruia vizitatorul poate urmari activitatea de pe santierele navale Harland si Wolf din Belfast, unde în 1907 a început construirea Titanicului. Apoi, vizitatorul „urca la bord” pentru a retrai traversarea inaugurala din aprilie 1912, de la Charbourg la New York. Toate locurile mitice reconstruite, coridoare, cabine de clasa întâi si a treia si marea scara si domul sau de sticla, toate acestea sunt marturii ale vietii de la bordul vasului. Pe puntea de promenada, un amestec de sunete, lumini si temperatura scazuta, recreeaza noaptea de 14 aprilie 1912, când aisbergul fatal a curmat vise si sperante. Ceasul arata ora 23,30, iar un bloc de gheata aminteste cam cât trebuie sa fi fost de rece apa oceanului pe data de 15 aprilie, dimineata. Azi, epava se odihneste la 3.800 m pe fundul oceanului. Ca sa întelegeti conditiile de la acea adâncime, imaginati-va 12 turnuri Eiffel (simbolul Parisului) puse unul peste altul si o presiune a apei egala cu greutatea a 16 elefanti asezati pe umarul unui om.
marți, 21 aprilie 2026
marți, 21 aprilie 2026
Comentarii