Una dintre cele mai mari cântarete ale ultimului deceniu, un fel de „Billy Hollyday” a muzicii folk, cum a fost numita de unii si altii, comparatie care o coboara, nu o urca, este Cesaria Evora. In lumea asta de hit-uri care se nasc precum chiftelele la fiecare doua ore si planeta afla de ele la nici o zi dupa nastere, pentru a disparea in urmatoarele luni, in lumea asta „muzicala” in care cu greu mai poti asculta o „voce” de atâtea miliarde de tone de gunoaie, impactul cu vocea si spiritul Cesariei Evora este un privilegiu al celui care cauta, cauta si in cele din urma, sub o gramada de gunoi, dupa ani si ani de disperare, descopera pepita de aur.
Una dintre cele mai mari cântarete ale ultimului deceniu, un fel de „Billy Hollyday” a muzicii folk, cum a fost numita de unii si altii, comparatie care o coboara, nu o urca, este Cesaria Evora. In lumea asta de hit-uri care se nasc precum chiftelele la fiecare doua ore si planeta afla de ele la nici o zi dupa nastere, pentru a disparea in urmatoarele luni, in lumea asta „muzicala” in care cu greu mai poti asculta o „voce” de atâtea miliarde de tone de gunoaie, impactul cu vocea si spiritul Cesariei Evora este un privilegiu al celui care cauta, cauta si in cele din urma, sub o gramada de gunoi, dupa ani si ani de disperare, descopera pepita de aur. Vocea Cesariei Evora am auzit-o, tulburat, pe compact discul aparut si la noi, care continea coloana sonora pentru filmul lui Kusturica, Underground. Incerc sa imi imaginez emotia pe care Goran Bregovic a trait-o atunci când a descoperit aceasta cântareata care a debutat la 50 de ani, si nerabdarea cu care a inclus una din melodiile interpretate de ea pe cd-ul amintit. Melodia se numea Ausencia si printre melodiile care alcatuiesc coloana sonora a filmului Underground ea are un aer aparte. Aerul aparte, paradisiac, colonial si melancolic vine atât din vocea unica a Cesariei Evora, dar, mai ales din locurile ei natale, Insulele Capului Verde, acel paradis al Atlanticului aflat in dreptul Senegalului. Cesaria Evora, cunoscuta intre prieteni drept Cize, s-a nascut la 27 august 1941, la Mindelo, Capul Verde. La 20 de ani cinta melodiile dragi concetatenilor ei, vocea ei speciala atragea atentia, dar dorinta ei de a deveni cântareata profesionista era inca departe de a se realiza. La 47 de ani de-abia un cântaret, Bana, si o asociatie de femei o invita sa inregistreze la Lisabona (Insulele Capului Verde au fost colonie portugheza), dar nici un producator muzical nu se arata interesat. In 1988, un tânar francez, cu sânge de Capul Verde, Jose Da Silva, o invita la Paris pentru a inregistra un album. Albumul avea sa se numeasca Diva aux pieds nus (Diva in picioarele goale). Melodia Bia Lulucha, o melodie cu aroma zouk a fost un mare hit in comunitatea capoverdeana, dar atât. Pe 1 octombrie in acelasi an, Cesaria Evora apare pentru prima oara intr-un spectacol la Paris, la celebrul Club New Morning, dar, dupa cum se stie, aici numarul spectatorilor este de fiecare data limitat, pâna la 100. Al doilea album apare in 1990 si are titlul Distino de Belita. Albumul contine câteva mournas (melodii melancolice traditionale) acompaniate cu instrumente acustice si alte câteva coladeras (melodii ritmate) interpretate cu instrumente electrice. Pentru ca albumul a ramas confidential, casa de discuri a hotarât sa transforme albumul intr-unul unplugged. In 1991, Cesaria Evora participa impreuna cu formatia sa din Capul Verde, Mindel Band, la Festivalul de la Angouleme pe 2 iunie. Aici presa muzicala franceza ii descopera vocea unica si muzica ei iesita din comun. Un prim articol apare in cotidianul Liberation. In iulie cânta din nou la Clubul New Morning in fata unui public printre care se aflau si câtiva conationali. Albumul care apare la sfârsitul lui octombrie se numeste Mar Azul si reuseste sa stârneasca nitele valuri. Este difuzat la radio, iar in decembrie când cânta din nou la New Morning, de data asta in fata unui public european entuziasmat, succesul pare ca ii surâde. Cotidianul Le Monde scrie „Cesaria, in vârsta de 50 de ani, cânta mourna cu un fel de devotiune parsiva. Ea face parte din aristocratia cântaretilor de bar.” Ca nu e vorba de cântareti de bar, fie chiar si aristocratia lor, o dovedesc albumele urmatoare si arta ei unica. Dupa inca un an, in octombrie 1992, datorita valurilor stârnite de Mar Azul, Cesaria Evora concerteaza la Feria de Nimes, in sudul Frantei si apare noul ei album, Miss Perfumado. Presa franceza, de data asta, este uluita de arta Cesariei, de melodiile pe care le interpreteaza, comparând-o acum, datorita vocii ei unduioase, cu Billy Hollyday si incepe sa vorbeasca despre anumite detalii care ii vor construi legenda: dragostea ei deloc moderata pentru cognac si pentru tigari, viata ei dura pe niste insule uitate de Dumnezeu.
Descoperire la fortareata Tell Abu Saifi
Accesul spre marea fortareata antica egipteana din nordul desertului Sinai se facea...
Comentarii