Oameni detectori de minciuni

     1. Creierul, continent necunoscut
          
          PAUL IOAN
          
           Afazia reprezinta ansamblul tulbu-rarilor limbajului provocate de leziuni cerebrale (in special ale emisferei stângi).
     1. Creierul, continent necunoscut
          
          PAUL IOAN
          
           Afazia reprezinta ansamblul tulbu-rarilor limbajului provocate de leziuni cerebrale (in special ale emisferei stângi). Traditia acestei boli neurologice spune ca afazicii, cu exprimarea lor greoaie, inconsistenta sau cu repetitii obsesive, nu pot minti. Dar mai multe teste efectuate recent la Massachusetts General Hospital din Charlestown, SUA, au demonstrat indubitabil ca acesti suferizi poseda o calitate exceptionala: aceea de a sesiza instantaneu daca o persoana spune adevarul sau nu.
           Dotati cu o sensibilitate aparte, care nu tine seama de mimica fetei si tonul pe care li se vorbeste, afazicii nu mint, dar nici nu pot fi mintiti. Experientele au vizat mai multe grupe de pacienti, cu diverse forme de afazie, si un grup normal. Li s-au prezentat mai multe filme in care personajele amestecau evenimente reale sau fictive si pe care le comentau in fel si chip. Grupul de afazici cu leziuni ale emisferei stângi (exista si „afazie dreapta”) au detectat in proportie de peste 75 la suta minciunile, celelalte grupe limitându-se la maximum 50 la suta. In mod incontestabil, afazicii simt când o persoana exprima o alta stare sufleteasca decât cea reala. Pentru ei, zâmbetul sau incruntarea nu spun mare lucru, ei „vad” adevarul gol-golut. Interesant este si faptul ca vorbirea pe un ton ascutit ii deruteaza si ii face sa-si piarda aceasta insusire. Neurologii sunt departe de a putea explica mecanismul acestor „detectori de minciuni” naturali. Aparatul lui Cleve Backster (raspândit din 1966 in criminalistica) se bazeaza pe variatiile câmpului bioelectric al creierului, care intervin atunci când minciuna enuntata modifica starea emotionala a celui analizat. Dar afazicii nu se leaga cu electrozi de cel ce vorbeste… Sa fie o putere telepatica exceptionala? Poseda ei o „antena” bioelectrica? Nu exista, inca, nici o ipoteza stiintifica plauzibila.
          
          
          2. Muzica si creierul
          
          MIHAELA DOROBANTU
          
          
          Placutul si utilul Facând si ascultând muzica, oamenii pot deveni mai inteligenti, mai creativi, problemele de sanatate pot fi rezolvate mai usor si… se si distreaza.
          
          
          Cântecul care mângâie
          
           Muzicoterapia a fost inventata de un medic argentinian, Rolando Benenzon. Una din ideile lui de pornire a fost ca prin muzica se poate actiona chiar si in cazul unor boli psihice. Si intr-adevar, s-a putut dovedi ca, jucându-se cu instrumente muzicale, copiii autisti de exemplu, si-au deschis canale alternative de comunicare, devenind mai putin agresivi si chiar lasându-se mângâiati. Ca sa nu mai vorbim de persoane care s-au trezit din coma la auzul muzicii preferate… Asa se face ca astazi sunt spitale (Lüdenscheid in Germania) unde la administrarea unei anestezii locale se primeste si o… casca pentru a asculta muzica! „La alegere”, de la tehno la clasic! Sau ca de 11 ani Spitalul milanez San Rafaele reuneste saptamânal toti bolnavii pentru a asista la un concert. Rezultatul? S-a inregistrat o ameliorare a raporturilor sociale si a ritmului vindecarilor. Chiar daca unii „chiulesc”, pretextând ca muzica este pentru distractie si petreceri. Dar distractie inseamna emotie, emotia – modificari fiziologice (respiratie, circulatie sanguina, temperatura corpului). Care pot contribui la vindecare. Totul este sa „administrezi” muzica potrivita. Iar efectele pot fi inca si mai numeroase. Si neasteptate.
          
          Unde ajunge muzica?
          
           Direct in profunzimile creierului! Aceasta o deosebeste de toate celelalte forme de arta. Cercetatorii de la Universitatea McGill din Montreal au dovedit acest lucru folosind PET – Tomografia cu emisie de pozitroni – care le-a permis sa confirme ca modificarile fiziologice in timpul ascultarii muzicii corespund modificarilor cerebrale. Muzica este perceputa de noi sub forma unei secvente de sunete ordonate in timp. Ceea ce determina o reordonare a gândurilor noastre. Mecanismul nu este diferit de cel folosit de creier pentru rezolvarea unei probleme de matematica – de altfel atunci când se fac calcule matematice sau se citeste o partitura muzicala, se folosesc aceleasi zone din creier! Exista insa o parte a creierului mai sensibila la muzica? Un compozitor rus, Vissarion Shebalin, a avut la vârsta de 57 de ani un atac de apoplexie care l-a lasat incapabil sa mai vorbeasca sau sa inteleaga ce i se spune. A continuat totusi sa compuna. Când a murit si i s-a facut autopsia, s-au constatat leziuni majore ale emisferei stângi. Dar aceasta nu inseamna ca in cazul muzicii totul se petrece in emisfera dreapta, cea care in general controleaza emotiile. Emisfera stânga coordoneaza si semnalele venite din cea dreapta, inclusiv cele referitoare la timbru, ritm, frecventa – adica tot ce tine de gramatica muzicala.Muzica si educatie
           Un lucru este cert pentru cercetatori: dezvoltarea inteligentei copilului este favorizata de predarea muzicii in primii ani de scoala. S-a mers pâna acolo incât un fost ministru al educatiei din Italia a propus introducerea obligatorie a muzicii in toate scolile, chiar cu riscul de a reduce numarul de ore la alte materii. Fizicianul american Gordon Shaw a aratat ca muzica lui Mozart stimuleaza ingeniozitatea matematica, si aceasta prin comparatie cu un grup de test care ascultase muzica rock. In scoli din Germania sunetele sunt asociate cu imagini. Exista metode – bazate pe diverse instrumente, de la cele cu clape la vioara – de predare a muzicii la o vârsta extrem de frageda. Cu cât suntem mai tineri, cu atât mai multe dintre circuitele neuronale sunt activate de muzica!
          
          De ce mergem la discoteca?
          
           Pentru sfârsit – unul din subiectele de vesnic dezacord: parinti – copii. „Ce gasiti voi la discoteca? Ce placere ai când muzica iti sparge timpanul?” Ei bine, cercetatorii de la Universitatea din Manchester au gasit se pare raspunsul: pentru ca ne tragem, printre altii, din pesti! Cu acesti stramosi vertebrati acvatici avem in comun un… saculet, un mic organ aflat in cavitatea vestibulara a labirintului osos al urechii noastre interioare. Pestii si noi suntem singurii la care acesta are nu doar rol de mentinerea echilibrului (el „informeaza” creierul asupra pozitiei capului) ci si pentru perceperea sunetelor. Devine sensibil mai ales „dincolo” de 90 de decibeli si, daca se mai intâmpla si ca frecventa muzicii sa fie cuprinsa intre 50 si 100 de hertzi, atunci activeaza si mai mult hipotalamusul (de care este legat) si produce o mare placere…
           Stia el ce stia profesorul Marius Chicos Rostogan când spunea ca muzica „gâdila in mod placut urechile”, dar dupa cum se vede, nu aici se opreste totul!