Orasul muzicii

           Despre Viena, veche resedinta habsburgica, simbol al puterii si al bunului gust, se vorbeste mai ales ca despre un oras al muzicii. Daca Salsburgul înseamna Mozart, Viena înseamna, înainte de toate, Strauss, valsuri, „Dunarea albastra”.

           Despre Viena, veche resedinta habsburgica, simbol al puterii si al bunului gust, se vorbeste mai ales ca despre un oras al muzicii. Daca Salsburgul înseamna Mozart, Viena înseamna, înainte de toate, Strauss, valsuri, „Dunarea albastra”… Nu poti trece însa indiferent pe lânga monumente impunatoare, cum sunt Catedrala Sfântul Stefan, minunatul Holburg, cladirile mai vechi sau mai noi, muzee, librarii si anticariate, case de moda, magazine de portelanuri si bijuterii. Pe lânga toate acestea, Viena este mai ales un oras al balurilor. S-ar parea ca vienezii traiesc într-un dans continuu. Exista un bal al flo-rilor organizat de florari si gradinari, dar si un bal al medicilor, unul al vânatorilor, altul al pompierilor. Juristi, pictori, arhitecti, patroni de restaurante sau de cafenele, toti, absolut toti fac eforturi pentru a-si organiza propriul bal. Cel mai important, mai stralucitor dintre toate este cel care marcheaza punctul culminant al sezonului monden, balul Operei, organizat în februarie. Opera însasi este un simbol al Vienei. Strajuind „Ringul” – acea centura de bulevarde din jurul vechiului oras – se remarca prin supletea coloanelor, eleganta salilor, scarile monumentale. Sub arcadele sale se desfasoara o lupta titanica în slujba stapânii absolute a orasului – muzica.
           O instalatie complicata – de fapt o adevarata uzina – care asigura iluminarea, climatizarea si functionarea masinilor, înregistreaza un consum de electricitate de circa 9000 kwh pe zi. În acest urias templu al muzicii, cu o scena de 50 de metri în adâncime si 45 metri înaltime, folosind 45 de tone de aparatura, muncesc 300 de oameni. Angajati pentru a asigura buna functionare a Operei, 100 dintre acestia se ocupa numai de decoruri si costume.
           Spectatorul nu vede decât efectele acestei munci, numai aranjamentele scenice si florale care-l încânta tot atât de mult ca prestatia artistilor. În jurul Operei pulseaza întreaga viata a orasului vechi cu palate, muzee si strazi înguste, pastrând un aer încarcat de istorie. Dintre acestea, Catedrala Sfântul Stefan, veche de opt secole, pastreaza cel mai bine aerul evocator, înaltându-se la 75 metri si invitându-te sa-i vizitezi catacombele. Muzeul de Istorie, cu colectiile sale de arta egipteana, orientala si antichitate greaca, cu galeria expunând pânze de Dürer, Bosch, Holbein, Rafael, Murilo, monede si medalii, are cinci kilometri de coridoare. Muzica însa ramâne prezenta pretutindeni. Chiar castelul Schönbrun, resedinta de vara a Mariei Tereza, te impresioneaza prin cele 1400 de camere rococo, dar în egala masura îti evoca un copil muzician care avea sa-i uimeasca pe toti prin precocitatea sa si care devenea marele Mozart.
           Muzeul Haydn si Casa Franz Schubert sunt si ele temple ale muzicii, desi emblema sonora a Vienei ramâne „Dunarea albastra”. De aceea, nu poti sa-ti închei o calatorie fugara altundeva decât în legendarul Prater, aflat pe o insula în mijlocul Dunarii. Din roata mare, privind panorama orasului, cu sufletul plin de frumusete, te lasi purtat de armonia valsului care, asemenea stravechii capitale, nu va muri niciodata.