Nu cred ca exista om pe lume care în copilarie sa nu fi ascultat o poveste sau o gluma pe seama unuia sau altuia. Orice mama, bunic sau tata a spus copiilor sau nepotilor o povestioara care le-a „adus” somnul micutilor. V-ati întrebat, vreodata, cat de vechi sunt aceste povesti si glume? Acum, unii dintre cercetatori au „intrat” pe firul vechimii lor si au ajuns la concluzii interesante. Daca pana nu de mult, exista parerea, larg raspandita printre specialisti, ca Scufita Rosie ar fi aparut, ca poveste, prin secolul al XVII-lea, în Franta, ultimele cercetari combat aceasta ipoteza. Se stie ca francezul Charles Perrault, autor caruia îi este, de obicei, atribuita aceasta poveste, nu a facut altceva decat sa publice prima versiune scrisa, pentru ca în secolul al XIX-lea, sa fie reluata de fratii Grimm.
Scufita Rosie are multi ani în… spate
Oprindu-se asupra vechimii acestei povesti si studiind 35 de versiuni ale frumoasei si îndragitei povesti, „Scufita Rosie”, un specialist în antropologie culturala de la Universitatea Durham (Marea Britanie), dr. Jamie Tehrani, a descoperit ca si în alte tari de pe continente diferite, exista variante înrudite ale acestei povesti. Pentru a demonstra relatiile dintre versiuni cercetatorul a apelat la trasarea arborelui filogenetic pe care-l utilizeaza, de obicei, biologii pentru ilustrarea evolutiei si relatiilor dintre specii înrudite. Astfel, în versiunea europeana, fetita este pacalita de lupul ce s-a deghizat în bunica, iar în versiunea chinezeasca a povestii, lupul este înlocuit de un tigru.
In Iran, exista o poveste asemanatoare în care erou este un baietel, deoarece, se credea ca o fetita atat de mica nu putea umbla singura prin padure. Cercetand elementele ce variaza de la o poveste la alta, dr. J. Tehrani a ajuns la concluzia ca „Scufita Rosie” are origini cu mult mai vechi decat se credea pana acum, ea datand, probabil, de peste 2600 de ani. Oricat de antica ar fi, „Scufita Rosie” a încantat si mangaiat, încanta si mangaie inca, sufletele multor generatii de copii.
Bancurile circulau si pe vremea Romei Antice
Recent, cea mai veche carte de glume din istoria omenirii a fost descoperita de academicianul Mary Beard din cadrul Universitatii Cambridge. Ea se numeste „Philogelos” sau „Iubitorul de rasete” si cuprinde cele mai cunoscute bancuri si glume care circulau în Roma Antica. Cartea a fost scrisa, dupa cum sustin specialistii, în urma cu aproape 1700 de ani si cuprinde nu mai putin de 265 de bancuri, cele mai multe dintre ele fiind adaptate situatiilor sociale din Antichitatea romana.
Dr. Mary Beard, este de parere ca „aceasta colectie de gaguri stravechi contrazice mitul popular din zilele noastre conform caruia romanii erau un popor mandru, rigid, învesmantat în toga, care se ocupa doar cu razboaie si construia drumuri alaturi de bai termale”. Cartea este scrisa în limba greaca si dateaza de prin secolul III sau IV d. Hr., la fel cum au fost gasite multe tratate stiintifice, istorice, literare sau medicale ce apartin tot Imperiului Roman. Autorii culegerii de bancuri au fost doi necunoscuti, numiti Hierocles si Philagrios. Multe dintre glumele din carte erau adresate „profesorului tacanit” sau „profetului sarlatan”, altele ironizau prostia umana dar existau si bancuri cu sclavi, de altfel, la moda în Roma Antica.
Studiind cu atentie cartea, cercetatorii cred ca aceasta a fost fie sursa de glume pentru un comic, fie o culegere de bancuri adunate si clasificate de catre un erudit antic. Descoperirea acestei carti dovedeste, înca o data, ca oamenii, din toate timpurile au stiut sa „faca haz de necaz”. A avea umor înseamna ca înca putem sa privim cu seninatate Viata.
N. FLORIA
Comentarii