In 1957, sovieticii plasau pe orbita primul satelit artificial al Pamantului. Un motiv de mandrie nationala dar si un „afront” la adresa americanilor. La 4 octombrie 1957, racheta R7 Semiorka se inalta spre cer. Peste 5 minute, satelitul Sputnik e plasat pe orbita. E pentru prima oara in istoria umanitatii cand un obiect spatial lansat in aer nu se prabuseste imediat pe Pamant.
Uniunea Sovietica se afla pe primul loc in cursa spatiala, intr-o concurenta acerba cu SUA. La 50 de ani dupa acest succes formidabil care deschide umanitatii portile cosmosului, Rusia se afla din nou intr-o pozitie confortabila fata de americani, asigurand doua treimi din lansarile comerciale din lume, realizand cea mai mare parte din Statia Spatiala Internationala (ISS) si cooperand cu 14 tari, in domeniul spatial.
In urma cu 50 de ani, aceasta deschidere internationala era o utopie. Lumea era divizata in doua blocuri militare aflate in asa-numitul razboi rece. Dupa infrangerea Germaniei in 1945, inginerul german Wernher von Braun, parintele faimoaselor rachete V2, a emigrat in SUA pentru a pune la punct realizarea de rachete. Rusii se bazeaza pe Sarguei Korolev care, dupa o „escala” in gulag, e invitat sa realizeze rachete militare de tipul Semiorka. Ulterior vor fi construite lansatoare (rachete), utilizate si azi: Soiuz, Vostok, Voskhod sau Molnya.
In 1957, americanii isi faceau cunoscut proiectul Panplenousse, un satelit ce urma sa fie lansat in spatiu pentru a celebra Anul geofizic international. Pe acest fundal, Korolev cere autoritatilor sovietice autorizatia de a realiza un satelit. Asa a luat nastere Sputnik, o sfera perfecta, echipata cu o baterie, doua radioemitatoare si patru antene.
Initial, Kremlinul nu s-a aratat entuziast in fata acestui succes dar si-a dat seama curand de prestigiul international pe care i-l poate conferi acest satelit, mai important decat deceniile de intensa propaganda. Conducatorii sovietici au inteles faptul ca spatiul le oferea o „aura” extraordinara pe plan extern si intern. Sputnik devenea simbolul unei lumi noi si un motiv de mandrie nationala.
In anii care au urmat, sovieticii au repurtat o serie de noi succese: prima fiinta vie plasata pe orbita – e vorba de binecunoscuta catea Laika, (se intampla in noiembrie 1957) primul om in spatiu (Iuri Gagarin) in 1961, prima femeie cosmonaut (Valentina Terechkova) in 1963. Dupa aceste „lovituri”, americanii riposteaza „dur” in 1969 punand piciorul pe Luna. Replica sovieticilor au fost statia spatiala Mir si explorarea Lunii si a planetei Venus cu sonde spatiale automatice.
Aceasta varsta de aur intra in colaps prin 1990: URSS agonizeaza, tensiunile dintre sovietici si americani scad in intensitate iar opinia publica se dezintereseaza de sectorul spatial. In 26 decembrie 1991, URSS dispare oficial dupa demisia presedintelui Gorbaciov, conducerea federatiei ruse fiind asigurata de Boris Eltin. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii