Reabilitarea lui Pytheas

           Un recent colocviu universitar desfasurat la Marsilia (Franta) a repus in discutie meritele pe nedrept contestate ale savantului Pytheas, traitor in secolul IV i.Ch.

           Un recent colocviu universitar desfasurat la Marsilia (Franta) a repus in discutie meritele pe nedrept contestate ale savantului Pytheas, traitor in secolul IV i.Ch. Observatiile si masuratorile geografice si astronomice ale acestuia erau atât de avansate pentru epoca sa, incât valoroase personalitati antice – precum geograful Strabon sau istoricul Polyb – l-au considerat un impostor.
          
           TINUTUL DE LA CAPATUL LUMII
          
          Legenda despre tinuturile cele mai nordice ale Europei, cetoasa Tara Thulé, este practic elucidata de descrierile lui Pytheas – care ne sunt cunoscute indirect, din criticile aduse de contestatarii sai. Acele locuri unde „Soarele rasare la miezul noptii” si unde Apollon se ducea sa se reculeaga o data la 19 ani (când planetele isi incheiau ciclul periodic) au fost vazute de savantul antic din Marsilia. Observatiile geografice (literaturizate, caci nu mai vazuse asa ceva) si cele privind astrele vizibile din acea zona de catre Pytheas demonstreaza ca el a trecut de Cercul Polar de Nord si a zarit banchizele coastelor Norvegiei sau Islandei. Acum 2300 de ani (calatoria lui Pytheas s-a desfasurat intre 330 si 320 i.Ch.), savantul considerat sarlatan a stabilit cu precizie ca stelele Beta (din constelatia Ursa Mica), Alfa si Kappa (din constelatia Dragonului) sunt vizibile de la Pol. Astazi se observa numai steaua Beta (Steaua Polara), datorita precesiei echinoctiilor. Insa invidia savantilor greci a fost mai puternica decât puterea de a-i recunoaste meritele lui Pytheas. Asemanarea intinderilor de gheata cu o meduza si noaptea foarte scurta erau considerate elemente de legenda si nu realitati. Descrierea si masuratorile Arhipelagului britanic, evaluarea circumferintei Pamântului, unghiul de inclinatie al axei Terrei fata de eliptica (valoare ce difera fata de cea de azi doar cu 3 minute) nu au impresionat lumea stiintifica a antichitatii. Nici explicatia justa data de Pytheas pentru fenomenul mareelor – dependente de miscarile Lunii – nu i-a consolidat statutul de savant.
          
           CALATOR OCAZIONAL, SAVANT DE GENIU
          
           Poate ca unul din motivele contestarii lui Pytheas l-a constituit faptul ca el nu a participat la o expeditie stiintifica in sensul de azi al termenului. Nimeni nu i-a pus la dispozitie vreo ambarcatiune. El a profitat, probabil, de o calatorie comerciala (pentru gasirea de noi surse de ambra si cositor) spre a-si verifica ipotezele si masuratorile facute in orasul sau de bastina, Marsilia. Iesind din Mediterana printre Coloanele lui Hercule (Gibraltar), caravana comerciala a navigat de-a lungul coastelor Spaniei, Frantei si Marii Britanii, ajungând aproape de tarmurile Norvegiei si/sau Islandei. Cercetatorii spun ca a fost posibila si o abatere in Marea Baltica. Una din marile idei geniale ale antichitatii grecesti – sfericitatea Pamântului – putea fi verificata prin masuratori de coordonate geografice coroborate cu observatii astronomice. „Comportarea” anormala a Soarelui („Vara nu se culca, iarna nu se trezeste”) in zona Cercului Polar de Nord confirma tocmai aceasta idee de avangarda pentru acea epoca. Numai ca relatarile lui Pytheas, primele de acest gen, spulberau legendele despre „capatul lumii si miraculosul tinut Thule”. Ori asa ceva parea o indrazneala de neiertat. Dar „mincinosul” savant a fost pus astazi – cu argumente stiintifice – la locul ce i se cuvine. Pytheas a fost primul savant al antichitatii care a facut observatii stiintifice in vecinatatea Cercului Polar de Nord.