Maestrii dezinformarii

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M.

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, (2000)
          
          Pierre Charles-Pathé – modelul agentului de influentã al K.G.B.
          
           Multi ziaristi occidentali au servit, voluntar sau involuntar, masinii dezinformãrii sovietice. Astfel, publicistul francez, Pierre Charles Pathe, era considerat un prototip al agentului de influentã.
           Pathe a fost, potrivit lui Thierry Wolton, singurul ziarist occidental surprins în flagrant delict de colaborare cu un binecunoscut agent al K.G.B.-ului. Arestarea lui Pathe a avut loc la 5 iulie 1979, fiind condamnat la 23 mai 1980, la cinci ani de închisoare, dupã ce timp de 20 de ani a fost „un agent de influentã exemplar.”Sovieticii l-au racolat prin exploatarea vanitãtii sale de a deveni un ziarist cunoscut si influent, finantându-i, în ultimii ani de colaborare, editarea unei publicatii confidentiale „Synthesis”, destinate elitei politice într-un numãr de 500 de exemplare. Abonatii buletinului au fost: 299 de deputati si 139 de senatori, 41 de ziaristi, 14 ambasade si 7 alte persoane. Pathe îsi scria singur publicatia, proiectele articolelor fiind însã supervizate de ofiteri ai K.G.B., membri ai delegatiei U.R.S.S. pe lângã U.N.E.S.C.O., potrivit instructiunilor Departamentului 1 – Dezinformare al Directiei I principale a K.G.B.-ului.
           Avându-se în vedere abonatii publicatiei, activitatea de agent de influentã a lui Pathé, prin care a favorizat realizarea intereselor unei puteri strãine nu numai în Franta ci si în lumea occidentalã în general, meritã a fi, pe bunã dreptate, consideratã drept o reusitã a genului. Autoritatea si prestigiul de care Pathé s-a bucurat, dar câstigate sub tutela K.G.B.-ului, au determinat numeroase proteste împotriva sentintei de condamnare pronuntate de Curtea de Sigurantã a Statului. Cazul lui Pathé este considerat în majoritatea scolilor de spionaj ca fiind unul dintre cele mai bune exemple de agent de influentã. În capcana dezinformãrii a cãzut, la 6 martie 1981, si renumitul editorialist din New York , Flora Lewis. Potrivit lui Thierry Wolton, ea a preluat o notã întocmitã de functionari ai Departamentului de Stat care protestau împotriva politicii SUA în America Centralã si în special în Salvador, unde apãruse pericolul unei interventii militare, asemãnãtoare celei din Vietnam. Trei zile mai târziu, Flora Lewis a recunoscut cã nota era un fals, iar autorii nu existau.
           Din galeria marilor agenti de influentã ai K.G.B.-ului n-au lipsit sefii de state, lideri ai unor partide politice, conducãtorii unor importante organisme internationale, ambasadori, personalitãti ale culturii universale, descendenti ori descendente ale unor mari familii nobiliare etc. Cel putin doi secretari generali ai O.N.U. s-au aflat în ipostaza de a fi, voluntar ori involuntar, agenti de influentã ai Moscovei. Secretarul general al O.N.U. din perioada 1961-1971, birmanezul U Thant l-a avut între colaboratorii sãi cei mai apropiati, în calitate de asistent personal, pe ofiterul K.G.B. – Victor Lessiovsky, fãrã a-i cunoaste adevãrata calitate.
           Detaliile operatiunii le vom aborda într-o sectiune urmãtoare destinate actiunilor de influentã. Urmãtorul secretar general al ONU, austriacul Kurt Waldheim (1972-1981), a avut ghinionul ca documente compromitãtoare privind legãturile sale cu nazistii sã fie capturate de serviciul de informatii al trupelor sovietice care au ocupat Austria. Documentele respective nu au fost valorificate oficial, iar despre colaborationismul sãu cu nazistii nu s-a aflat decât dupã ce Waldheim nu mai era secretar general al O.N.U.
           Departamentul „A” a utilizat si agente de influentã, pe care le-a dirijat pe lângã personalitãti importante ale vietii internationale.