Într-o discutie pe care am avut-o cu Sergiu Nicolaescu, dupa premiera ultimului sau film, domnia sa îmi spunea ca raporteaza Triunghiul Mortii la filmele Salvati soldatul Ryan al lui Spielberg si Red Thin Line al lui George Mallick. Raportarea pe care o face celebrul nostru regizor la aceste doua filme prezente în "cartile" ultimei editii a premiilor Oscar nu este întâmplatoare, având în vedere ca, asemenea Triunghiului mortii, cele doua productii sunt tot "filme de razboi", dar nici lipsita de un oarecare orgoliu câta vreme se forteaza comparatia cu filmele a doi regizori americani foarte cunoscuti pe plan mondial.
Într-o discutie pe care am avut-o cu Sergiu Nicolaescu, dupa premiera ultimului sau film, domnia sa îmi spunea ca raporteaza Triunghiul Mortii la filmele Salvati soldatul Ryan al lui Spielberg si Red Thin Line al lui George Mallick. Raportarea pe care o face celebrul nostru regizor la aceste doua filme prezente în "cartile" ultimei editii a premiilor Oscar nu este întâmplatoare, având în vedere ca, asemenea Triunghiului mortii, cele doua productii sunt tot "filme de razboi", dar nici lipsita de un oarecare orgoliu câta vreme se forteaza comparatia cu filmele a doi regizori americani foarte cunoscuti pe plan mondial. Numai ca, daca Sergiu Nicolaescu nu este la nivelul de notoritate mondiala pe care oricum ar merita-o, aceasta anormalitate nu i se poate imputa, dimpotriva li se poate imputa celor care timp de 50 de ani au ignorat valorile aflate dincolo de cortina de fier si care acum procedeaza identic la umbra unei cortine de catifea. Triunghiul mortii e un film mare pentru ca are suflet spre deosebire de productiile moarte ale fabricii de tocat carne de la Hollywood. Acum, când regizorii nostri realizeaza filme pornind de la scenarii subtirele à l#americaine, crezând ca asa pot impresiona pe cineva (nu impresioneaza pe nimeni), întreprinderea lui Sergiu Nicolaescu apare cu atât mai profunda si datatoare de sperante: talentul si valoarea artistilor nostri pot straluci nu doar fara complexe, ci si la un nivel profesionist de mare tinuta. Ce poti sa mai zici despre isteria ridicola, tradând fara îndoiala o mentalitate de consumatori de benzi desenate, creata în jurul penibilei facaturi a lui Lucas, Amenintarea fantomei, de pe urma caruia se spera a se încasa doua miliarde de dolari! Triunghiul mortii nu este un film comercial si de pe urma lui nu se vor încasa nici macar cinci milioane de dolari, si asta pentru ca Sergiu Nicolaescu nu si-a propus sa transforme în comert nici istoria nationala si nici arta lui. El a dorit, din câte am înteles, sa realizeze un film grandios despre un moment istoric grandios plasat în 1917. De ce un film despre acest an? Sergiu Nicolaescu:" Pentru ca este un an crucial pentru poporul român, un an care a demonstrat tuturor faptul ca armata româna, desi învinsa si dezorganizata era hotarâta sa lupte pâna la ultima suflare în apararea pamântului strabun…Atunci ea s-a aflat în fata celei mai puternice armate din lume, cea germana, si a învins-o." De ce un film despre primul razboi mondial? Pentru ca acest film lipsea din Opera lui Sergiu Nicolaescu. Dar si pentru ca: "marturisesc ca am gasit putine momente atât de marete în istoria noastra."
Filmul a fost început în decembrie 1994, când s-a filmat doar cinci zile, apoi restul de 50 de zile în 1998, a costat un milion de dolari, în comparatie cu sutele de milioane de dolari cât se cheltuie la Hollywood pentru filme de aceeasi anvergura (n-am zis si calitate), ceea ce demonstreaza puterea creatiei noastre cinematografice. Au dat viata acestui film actori extraordinari cum ar fi Silviu Stanculescu (care n-a mai apucat sa vada filmul terminat), Maia Morgenstern, Eusebiu Stefanescu, Ilinca Goia, Iurie Darie, George Alexandru, Valentin Teodosiu, pentru a aminti doar câtiva. Filmul reuseste si doua premiere, e primul film cu sunet dolby stereo si e primul film românesc printre ai carui producatori se numara si un post de televiziune privat, e vorba despre Antena 1(cu un rol în premiera si pentru Mircea Badea). Da, Sergiu Nicolaescu se întrece pe sine, sa nu ne ferim de cuvinte. Maturitatea sa artistica, în combinatie cu experienta sa politica, ne da o lectie de morala în acest moment în care drama din Iugoslavia se desfasoara sub ochii nostri neputinciosi. Regina Maria a României spunea: Când am plecat din Anglia, am renuntat la tot. Am dat acestei tari patru mostenitori, eu si ei nu mai avem altceva decât aceasta tara. Sau vreti ca ei sa colinde Europa ca niste printi fara mostenire? Frumoase cuvinte, care suna tulburator si astazi când sperantele noastre par secatuite, chiar daca nu suntem niste printi fara mostenire, si destinul nostru pare ca
se poate salva doar în morala momentelor grandioase ale propriei noastre istorii. Iata de ce spun, ca si Sergiu Nicolaescu, ca Triunghiul mortii, acest film care încearca sa recladeasca întreaga societate a acelui început de veac nou, de la taran si soldat la regi si comandanti de osti, este o victorie a cinematografiei nationale care demonstreaza astfel ca se poate salva de la derizoriu si indiferenta.
Surprinzatoarea criza messiniana
Marea Mediterana a pierdut 70% din apa în urma cu 5,5 milioane...
Comentarii