Scurta istorie a cartilor postale de Craciun

          Citind nostalgicele istorii ale cartilor postale, as putea afirma cu obiectivitate ca acestea au reprezentat mai întâi o idee germana dezvoltata magistral de englezi.
          
          Daca britanicii numesc „Felicitari victoriene” (dupa numele reginei Victoria I, care a domnit între 1837 si 1901) acele cartoane colorate cu imagini si înscrisuri, înaintasele celor moderne, germanii nu uita sa aminteasca faptul ca de la Güttenberg citire, deci din secolul XV, au inventat obiceiul de a darui celor apropiati ceea ce se numea „Andachtsbilder”: un carton cu imaginea unei case (simbolul gospodarului care se remarca iarna) pe care era scris de mâna sau de tipar (stil caligrafiat) „Un an nou bun si binecuvântat!” Tot în Germania a aparut, probabil în acelasi veac XV, si imaginea lui Iisus tinând în mâna un sul de pergament pe care se afla aceeasi urare.

          Citind nostalgicele istorii ale cartilor postale, as putea afirma cu obiectivitate ca acestea au reprezentat mai întâi o idee germana dezvoltata magistral de englezi.
          
          Daca britanicii numesc „Felicitari victoriene” (dupa numele reginei Victoria I, care a domnit între 1837 si 1901) acele cartoane colorate cu imagini si înscrisuri, înaintasele celor moderne, germanii nu uita sa aminteasca faptul ca de la Güttenberg citire, deci din secolul XV, au inventat obiceiul de a darui celor apropiati ceea ce se numea „Andachtsbilder”: un carton cu imaginea unei case (simbolul gospodarului care se remarca iarna) pe care era scris de mâna sau de tipar (stil caligrafiat) „Un an nou bun si binecuvântat!” Tot în Germania a aparut, probabil în acelasi veac XV, si imaginea lui Iisus tinând în mâna un sul de pergament pe care se afla aceeasi urare.
          Englezii au preluat ideea si astfel pe la mijlocul secolului XVIII apare initiativa unor studenti de la Oxford de a fabrica felicitari scrise de Craciun destinate copiilor; textul avea urari fierbinti catre parinti si ce daruri ar vrea sa primeasca. Dar cel care a regularizat aceasta initiativa si i-a dat un caracter religios pregnant a fost preotul englez Robert Raikes. Acesta este „inventatorul” Scolii de Duminica, în anul 1780. Pentru a-i recompensa de Craciun pe elevii care stiau cel mai bine citate din Biblie, Raikes a introdus „Diploma de merit” pentru premianti, care de fapt era o felicitare litografiata cu îngerasi… Anul 1820 aduce în Anglia primele litografii colorate, destinate exclusiv copiilor.
          În jurul anului 1850 începe diversificarea mesajului si a destinatarului. Englezii Casell, Petter si Ingham sunt primii care introduc în imagine clopoteii si pasarile cântatoare (semn ca primavara nu-i departe). Spiritul comercial al lui E. Rimmel (industrias londonez de cosmeticale) aduce în desene doamne elegante purtând saculete cu farduri, cartea postala asezonata cu matase, catifea, fire aurite etc. Ilustratoarea Kate Greenway introduce peisajele de iarna. Tot pe la mijlocul sec.XIX englezii au lansat si felicitarea de Mos Nicolae, care nu a rezistat în timp.
          Anii 1880-1890 aduc în prim-plan cei mai faimosi ilustratori de carti postale de Craciun: fratii Obpacher (din München) si englezoaica Ellen Clapsaddle. Celebra „fetita-bomboana”, atât de raspândita pe ambalajele cadourilor pentru copii, pe cutiile cu ciocolata etc. este opera fratilor Obpacher, însa fantezia lui E. Clapsaddle i-a adus gloria europeana si americana. Ea a introdus numeroase capitole în tematica ilustratiilor, inclusiv îmbracamintea Mosului – dar de culoare bej sau alba -, bradutul si vâscul ca purtatori de noroc, copiii adunati sa culeaga darurile etc. Mantia rosie a Mosului este semnalata pentru prima oara pe o carte postala din 1907 (dupa istoria marelui colectionar J. Lindsday)… Aceasta (prea) scurta istorie nu se poate încheia fara a aminti anul în care prima astfel de felicitare a trecut pe la posta, si anume 1843.