Un premiat Nobel la Academia Româna

          Recent, s-a aflat in tara noastra domnul Christian De Duve, membru de onoare al Academiei Române. Figura proeminenta a cercetarii stiintifice mondiale, domnia sa este profesor emerit la Facultatea de Medicina din Louvain (Belgia) si profesor universitar in cadrul Institutului Rockefeller din New York, specializat in patologia celulara si moleculara.

          Recent, s-a aflat in tara noastra domnul Christian De Duve, membru de onoare al Academiei Române. Figura proeminenta a cercetarii stiintifice mondiale, domnia sa este profesor emerit la Facultatea de Medicina din Louvain (Belgia) si profesor universitar in cadrul Institutului Rockefeller din New York, specializat in patologia celulara si moleculara. S-a ocupat si de cercetari in domeniul insulinei, al cancerului, dar cel mai mult il atrag originea si evolutia vietii. A lucrat in unele dintre cele mai faimoase institute stiintifice din lume, iar in anul 1974 rezultatele activitatii sale au fost incununate cu Premiul Nobel pentru medicina si fiziologie, alaturi de americanul de origine româna George Emil Palade si de belgianul Albert Claude. Pe lânga numeroasele articole publicate, a scris o serie de carti de referinta, intre care „Glucoza, insulina si diabetul” sau surprinzatoarea „Excursie in interiorul celulei vii”.
          
           In timpul sejurului petrecut in tara noastra, a cunoscut „România profunda”, cum se exprima sotia sa, doamna Janine De Duve. Evenimentul stiintific cel mai important s-a derulat in Aula Academiei Române, unde domnul De Duve a tinut o conferinta referitoare la originea si evolutia vietii. In exclusivitate pentru revista „Magazin”, domnia sa a avut amabilitatea sa vorbeasca despre contactele cu cercetarea româneasca si despre câteva realizari personale. Multumim pe aceasta cale si domnului profesor Alexandru Marinescu, pentru sprijinul acordat in realizarea articolului de fata.
          
          „O specie superioara omului? Cred ca da!”
          
          (Prof. Christian De Duve – laureat al Premiului Nobel)
          
           – Domnule profesor De Duve, sunteti foarte apropiat de România, si datorita faptului ca l-ati cunoscut bine pe omul de stiinta român George Emil Palade. Va rog sa faceti câteva aprecieri legate de personalitatea acestuia.
          
           – Palade a fost un pionier al microscopiei electronice. El a dezvoltat si a perfectionat tehnica prin care s-a putut studia pentru prima data structura fina a celulei. Si mai are înca un mare merit, acela de a fi facut lucrari vizând gasirea functiilor, a devenit deci fiziolog al celulei, asociind structura acesteia cu functiile.
          
           – Ati studiat o perioada insulina, în profunzime. Care este punctul dumneavoastra de vedere legat de savantul român Nicolae Paulescu, primul din lume care a preparat aceasta substanta, dar caruia nu i s-au recunoscut meritele?
          
           – Au trecut 60 de ani, de când am citit lucrarile lui Paulescu si deja 50 de ani, de când am parasit domeniul insulinei. Eram foarte tânar, am scris si o carte despre aceasta problema, însa stiu sigur ca în jurul anului 1920 au existat încercari în lumea întreaga, de a se demonstra o actiune a secretiei pancreasului asupra zaharului din sânge. Fara îndoiala, Paulescu a facut descoperiri în domeniu, în vremea aceea, lucru foarte important, dar regretabil pentru el este ca descoperirea sa nu a fost pusa la punct, astfel încât sa poata fi folosita pentru bolnavi. În acest sens, meritul revine echipei canadiene care a realizat insulina, si a pus în evidenta, indirect, importanta lucrarii lui Paulescu. Eu nu aveam cum sa-l cunosc pe acesta si nu pot sti daca a fost „uitat” intentionat sau nu. În fond, asa e viata, si uitarea e omeneasca, nu-i asa?
          
           – Ce parere aveti, astazi, despre lumea stiintifica din România?
          
           – Vedeti, eu nu cunosc lumea stiintifica româneasca, in ansamblu. Îi cunosc, în schimb, pe biologii de la Institutul de Biologie si Patologie Celulara „Nicolae Simionescu” din Bucuresti si pot spune ca acolo se desfasoara cercetari de înalt nivel, recunoscute pe plan international.
          
           – Totusi, stiti probabil ca anul acesta, la salonul de inventii de la Geneva, România s-a clasat pe primul, loc, dintre toate tarile participante…
          
           – Felicitari, nu stiam asta… Bravo!
          
           – În expunerea de astazi, ati prezentat omul ca pe „ramura” cea mai evoluata a „arborelui vietii”. Se mai poate dezvolta ceva superior din ea?
          
           – O specie superioara omului de azi? Da, dupa parerea mea ar fi acel om capabil sa distinga clar binele de rau, adevarul de neadevar, capabil sa cunoasca în profunzime fiinta umana, dar si Universul, pe care sa-l manipuleze în sens pozitiv.
          
           – Ca om de stiinta, în ce fel va raportati la ideea de Dumnezeu?
          
           – Nu va pot raspunde la aceasta întrebare, decât, poate, daca am avea la dispozitie câteva ore. Dar eu as pune problema altfel: cum definim divinitatea? Pentru ca aici e vorba de un lucru înteles într-un fel de mine, în alt fel de dumneavoastra, în alt fel de sotia mea si asa mai departe. Fiecare are definitia lui.
          
           – Descoperirea lizozomilor este considerata, de comunitatea stiintifica, drept cea mai mare realizare profesionala a dumneavoastra. Exista totusi ceva mai important decât aceasta?
          
           – Da, este ziua în care m-am casatorit, în septembrie 1943, cu sotia mea, Janine…
          
          „Cercetarea româneasca este astazi intr-o situatie tragica!”
          
          (Prof. Alexandru Marinescu – Presedintele Comitetului National Român al Consiliului International al Muzeelor)
          
           – Domnule profesor Alexandru Marinescu, îl cunoasteti de mai multi ani pe domnul Christian De Duve, motiv pentru care va rog sa ne spuneti cum apreciati personalitatea domniei sale.
          
           – Am avut sansa sa-l cunosc în urma cu 9 ani, la Bruxelles. E un nume de mare rezonanta, un fel de filozof al lumii stiintifice. Cartile sale, intre care as aminti „Excursie in interiorul celulei vii”, sunt lucrari de referinta, scrise cu claritate, chiar si cu umor, astfel încât sa poti întelege mecanismele ce actioneaza în interiorul celulelor vii. Prezenta sa în România reprezinta un lucru extraordinar si sunt surprins ca mass-media nu au acordat atentia cuvenita acestui eveniment stiintific deosebit.
          
           – România, se zice, e o tara saraca. De fapt, tara e bogata, majoritatea oamenilor sunt saraci; în schimb avem un potential de inteligenta extraordinara…
          
           – E adevarat, dar nu avem si un potential de cercetare! Ceea ce a existat pâna acum a început sa se dezmembreze, institutele au ramas aproape goale, nu exista mijloace financiare pentru a derula o activitate de nivel european, daca nu mondial. Cercetatorii vechi au iesit la pensie, iar tinerii nu intra în acest domeniu, fiindca salariile sunt absolut mizerabile; e imposibil sa traiesti, ca tânar, cu doua milioane pe luna, oricât entuziasm ai avea. Urmarile acestei situatii vor fi deplorabile. România va ramâne tot mai mult în urma tarilor din jur si tinerii vor continua sa plece în strainatate. Deci situatia este, as zice, tragica; daca nu se iau rapid masuri, declinul va fi extrem de semnificativ.
          
           – Totusi, asa cum discutam si cu dl De Duve, avem inventii care se bucura de succes, si peste hotare.
          
           – Sper sa nu jignesc pe nimeni, daca spun ca la Salonul de la Geneva sunt prezentate inventii mai degraba minore: creme hidratante, nu stiu ce gel, sigur ca a fost si aparatura, si tehnica, dar nu ceva care sa zguduie lumea stiintifica. E bine ca se lucreaza, ca se participa, dar nu cred ca se face chiar ce ar trebui.
          
           – Puteti face o apreciere, sa spunem, personala, referitoare la amintita „scurgere” de inteligenta catre tarile bogate?
          
           – Aici apar doua aspecte. Si înainte, tinerii plecau în strainatate, dar ca sa studieze acolo. Paulescu a învatat si s-a afirmat la Paris, nu mai vorbesc despre Cantacuzino, Racovita si altii. Dar ei s-au întors în România, cu toate rezultatele muncii lor, cresteau o noua generatie, puneau bazele dezvoltarii stiintifice românesti. Or, astazi se pleaca masiv si sunt multi oameni de valoare care nu se mai întorc. Vorbeati despre o parere personala: nici nu au de ce sa se întoarca… Din pacate, si-n alte vremuri a fost la fel. Racovita avea o situatie exceptionala în Franta, când a acceptat sa vina la Cluj, unde a înfiintat primul institut de biospeologie din lume. Dar a murit în mizerie, fara sa mai fi facut cercetare si doborât de treburi administrative. Deci vedeti ca, uneori, si gesturile de patriotism se platesc scump.
          
           – În asemenea conditii, cum vedeti evolutia cercetarii stiintifice românesti, în urmatorii 10-20 de ani?
          
           – Aceasta tine, categoric, de situatia economica a României. Cercetarea nu se poate face fara bani seriosi, daca vrei ceva competitiv. Resurse de inteligenta importante avem, dar si guvernantii trebuie sa înteleaga ca tot ce ramâne se exprima prin stiinta si cultura. În ultimii ani, au existat alte prioritati, vedeti ca sunt atâtea întreprinderi care înghit bani fara sa produca, avem atâtea impozite care te doboara, astfel încât te zbati pentru o idee deosebita si, când constati ca statul îti ia mai mult de jumatate din ce ai produs, renunti. Este si o politica generala proasta, care nu încurajeaza cercetarea, inventivitatea, inteligenta, e o totala lipsa de prevedere pentru viitor, care ne va costa enorm!