„VEACUL NE DUCE UMBRA DE MÂNA”

           Voi zabovi asupra a doua carti de poezie scrise de doi poeti extrem de talentati si nu de poeti la moda care cred ca daca amesteca doua aluzii sexuale printre câteva versuri jalnice se cheama ca sunt poeti. Nu, în aceasta saptamâna voi vorbi despre cartea semnata de Horia Badescu, iar saptamâna viitoare despre un poet sârb pe nume Predrag Bogdanovic Ci.

           Voi zabovi asupra a doua carti de poezie scrise de doi poeti extrem de talentati si nu de poeti la moda care cred ca daca amesteca doua aluzii sexuale printre câteva versuri jalnice se cheama ca sunt poeti. Nu, în aceasta saptamâna voi vorbi despre cartea semnata de Horia Badescu, iar saptamâna viitoare despre un poet sârb pe nume Predrag Bogdanovic Ci.
          
          Ziua cenusii
          
           În colectia „Poeti Români Contemporani”, editura Eminescu din Capitala a editat un volum retrospectiv din poezia semnata de Horia Badescu, intitulat „Ziua cenusii”. Poet clujean despre care, în 1980, Victor Felea spunea ca este un „liric prin definitie, el se tine mereu aproape de experienta inimii si spiritului pe care le traverseaza, le hraneste continuu din starile sale interioare, din constiinta sa lucida si grava”, Horia Badescu este un poet peste care nu se poate sari cu usurinta.
           Horia Badescu s-a nascut în comuna Aref din judetul Arges în 1943 si a absolvit Facultatea de litere a Universitatii „Babes Bolyai” din Cluj-Napoca. Si-a luat doctoratul în litere, a devenit jurnalist si diplomat, fiind director adjunct si din 1997 director al Centrului cultural Român de la Paris (1994-1999). A debutat cu volumul „Marile Eleusii” în anul 1971, la editura Dacia din Cluj-Napoca, ultimul volum, intitulat „Ronsete”, aparând în 1995, la editura Clusium. Autor de proza, critica si traducator, Horia Badescu a fost el însusi tradus, mai intens dupa 1992, ultima opera tradusa fiind „Excercises de survie” (Exercitii de supravietuire), la Paris, în anul 2000. Va ofer, spre delectabila lectura splendidul poem „Asa treceam împreuna”, extras din volumul „Exercitii de supravietuire”: „Asa treceam împreuna / printre amurgite flori de bostan / îti treceau mierle târzii peste umar / si umbra trecea dintr-un an în alt an. //Asa ne duceam cu soarele-n fata / sub stralucitorul luminii arcan; / se duceau muntii tacerii în ceata / si umbra se ducea dintr-un an în alt an. //Asa ne pierdeam peste câmpuri / cum fusesem si nu mai eram; / se pierdea vadul lumii în seara / si umbra se pierdea dintr-un an în alt an.” Din ultimul volum de poezii, „Ronsete”, editura Eminescu a selectat pentru volumul „Ziua cenusii” doar câteva poeme, foarte frumoase, din care eu voi reproduce unul profund si liric, „Se joaca jocuri, jocul e-n toi” care aduce aminte de zicala einsteiniana dar si de universul sorescian: „Secunde, ceasuri, zi, saptamâna…/ Totul se-ngaduie, totul se-amâna. / Cine ajunge pâna la noi? / Doi precum unul, unul ca doi / lumea-i batrâna, viata-i batrâna / veacul ne duce umbra de mâna. / Cine ajunge pâna la noi? / Vremea se uita tot înapoi, / anii se-nghesuie într-un ungher; / numai pustiul nunteste-n cer. / Cine ajunge pâna la noi? / Cine va strânge potul, apoi? / Se joaca zaruri, jocul e-n toi”. Voi încheia prezentarea poetului citând parerea unui critic francez, Lucian Noulez care, în „Le Journal des poetes” din octombrie 1997 spunea despre Badescu si Sorescu aceste cuvinte adevarate: „Horia Badescu practica o scriitura mult mai austera…Acesti doi poeti de prim plan ne parvin editati într-un singur volum. Ca sa-i poti citi unul dupa altul trebuie sa întorci cartea ca pe o clepsidra. Caci Badescu si Sorescu, care au fiecare ritmul lui propriu, prozodia si obsesiile lui, pot fi cititi, totusi, deodata. Doua temperamente, despuierea si barocul, care se armonizeaza…Fiecare în maniera lui (atât de pregnanta), reinventeaza poemul, limba si aventura interogatiilor. Termini lectura nauc si cu rasuflarea taiata: tocmai ai citit doi foarte mari poeti”