Distractii care costa uneori foarte scump!

          Un pastrav..

          Un pastrav… cu blana s-a dovedit a fi o fotografie trucata a unei pasari; un zoolog, Gerolf Steiner, a publicat chiar o carte despre rinograzi – niste mamifere cu un nas enorm; arheologi americani care anunta descoperirea în Peru a unei importante asezari preincase… doar pentru a-si da seama aproape imediat ca locul figura pe harta de aproape 20 de ani… De ce toate acestea? Cum de sunt ele posibile? Poate pentru ca…
          
          Pacaleala se vinde uneori cel mai bine…
          
           Mari amatori de surprize, de descoperiri extraordinare care sa le înfierbânte imaginatia, uneori chiar de a… primi ceea ce asteapta, sau considera ei ca trebuie sa astepte, oamenii „cumpara” mult prea usor stirea „de scandal”. Asa se poate explica succesul cartii lui Steiner, altminteri un reputat profesor al Universitatii din Heidelberg despre rinograzi – fantezie pura si distractie pe masura, luate însa în serios pentru o vreme. Mai mult, „readuse” în atentie în 1985 printr-un „doct” articol publicat într-o revista austriaca si semnat de un oarecare Aprile Pazzo… – daca ar fi fost în Italia, numele ar fi sarit în ochi si gluma ar fi fost mai usor descoperita. Unele glume „costa” însa foarte mult – si ca bani uneori, dar mai ales ca reputatie. Cum a fost anuntarea în 1994 într-o revista americana de mare tiraj a nici mai mult , nici mai putin decât descoperirea Sfântului Graal, descoperire „consolidata” de identificarea unor urme de sânge din grupa zero, adica donator universal.. Altii au fost convinsi ca Waclaw Szybalski chiar descoperise în 1961 o metoda de a transforma „pe loc” celule bolnave în celule sanatoase… – era însa doar o pacaleala. Desi……
          
          Uneori „dincolo” se poate afla frauda
          
           Asa cum s-a întâmplat chiar la nivel „de stat” cu Trofin Lîsenko, promovat de catre Stalin director al Institutului de Genetica pentru a aplica în agricultura teoriile sale „bazate” pe transmiterea ereditara a caracterelor dobândite (inspirata din Lamarck). Pentru a o „demonstra”, el a falsificat datele experimentale. Rezultatele au fost însa catastrofale, afectând întreaga agricultura a imperiului sovietic… Si astfel de cazuri sunt departe de a fi singulare – altele surprind si mai mult prin usurinta cu care au fost acceptate si… popularizate. Cum s-a întâmplat cu fotomontajul realizat de o alta revista care prezenta… o orchestra preistorica de acum vreo 50 de mii de ani, reprodusa pe peretii unei pesteri. Si ca totul sa fie cât mai „veridic”, într-o sala vecina a aceleiasi pesteri s-a descoperit si un stramos al tubei, opera a unui om din Neanderthal care folosise un imens colt de 1,80 m provenind de la unul din mastodontii care stapâneau pe atunci Terra.
          
          Un articol politic de gravitate… cuantica
          
           Scandalul din 1997 a fost cu adevarat unul de proportii în comunitatea stiintifica internationala. Nu pentru ca s-ar fi descoperit o noua pacaleala, sau o noua frauda, ci pentru ca de data aceasta totul fusese facut cu un scop precis: Alan Sokal a fost autorul – un fizician american care a vrut sa demonstreze ca în fond, daca stii cum sa o faci, poti determina un foarte serios comitet de redactie sa accepte materialul trimis. El a reusit sa publice într-o super serioasa revista de sociologie un articol total confuz, înca de la titlu: „Depasind frontierele: spre o hermeneutica transformativa a gravitatiei cuantice”. A carui „teza” principala era ca „teoria gravitatiei cuantice are profunde implicatii… politice”. Sokal a anuntat el însusi, a doua zi dupa aparitia revistei, ca totul fusese o imensa gluma. Comunitatea stiintifica s-a considerat, o parte a sa si într-o anumita masura, jignita. Altminteri – foarte multa lume a râs. Desi nu chiar toti.
           Si nici nu este sigur ca de fiecare data când asemenea lucruri s-au întâmplat „Ei”, adica aceia care au fost la originea lor, nu au vrut decât sa-i faca pe ceilalti sa râda…