Miracole si Minuni

           Chiar daca cunoasterea ar capata forma perfect sferica, adica, ar fi împlinita în mod absolut, nevoia omului de fenomene si evenimente misterioase nu ar slabi niciodata. Asta nu vrea sa spuna ca miracolele si misterele n-ar fi în lume si în Univers, sau ca nu ar exista forte prin care se exprima energiile superioare ale Creatiei universale.

           Chiar daca cunoasterea ar capata forma perfect sferica, adica, ar fi împlinita în mod absolut, nevoia omului de fenomene si evenimente misterioase nu ar slabi niciodata. Asta nu vrea sa spuna ca miracolele si misterele n-ar fi în lume si în Univers, sau ca nu ar exista forte prin care se exprima energiile superioare ale Creatiei universale… Într-o epoca de decadere spirituala si confuzii, de agresivitate, crima si prostitutie, epoca pe care o traversam azi, si nu-i vorba doar despre România, miracolul si minunea cunosc si ele cea mai joasa forma de degradare. Poate ca niciodata în istoria omenirii nu s-a facut, ca azi, negot cu miracolele si minunile! S-a ajuns la întrebarea (vorba poetului Adrian Paunescu) ce se mai vinde când totul se vinde? Rata aparitiei facatorilor de minuni si producatorilor de miracole sporeste într-un ritm care atinge ridicolul. Gravitatea acestei negustorii consta în faptul ca cele mai multe dintre ele se revendica din surse biblice, ca model, desi producatorii lor nu au nimic comun cu sfintenia! O preumblare prin mafia promitatorilor de minuni si mistere ne arata o situatie jalnica: mai toti sunt analfabeti si ignoranti! Sa recunoastem ca trebuie multa decadere morala în cei care negustoresc minuni fara sa fi avut sansa în viata de a citi macar o singura carte! Mediul pentru afacerea cu miracolele este si el bine preparat. Acest mediu face parte din firea omului si nu-i neaparat, cum s-a spus, un fel de „impozit platit pe prostie”; din firea omului face parte chiar speranta ca multe din cele ce nu pot fi împlinite pe calea normalitatii conventionale, pe calea realitatii concrete, ar putea beneficia de o minune capabila sa sfideze orice realitate ca sa se impuna în beneficiul vreunui destin…
           În cazul vrajitoriei, spre exemplu, arsenalul adus în fata solicitantilor, numele exact, „pacienti”, analizat cu atentie de catre observatorul impartial scoate la iveala un volum de sarlatanie impresionant. Iata un scenariu care în ultimul timp s-a generalizat si se popularizeaza din când în când prin mijloacele mass-media: Vrajitoarea cutare mosteneste „harul” de la o mama care a trait peste un secol; cam pe la sapte ani ea a avut primele „rezultate”, în sensul ca a „împerecheat” doi necajiti care se certasera (adica i-a unit cu cununie); dupa aceea cazurile s-au înmultit si au venit la „harazita” mai multi schizofrenici pe care i-a vindecat în câteva sedinte (de fapt fara sa aiba habar ce înseamna aceasta boala); si vrajitoria a continuat, pentru ca s-au înmultit (probabil în societate si în istorie) cazurile de „argint viu”, aproape ca toata lumea era plina de argint viu care „daruita” l-a scos fara nici o problema, prin marele ei „har”; în fine, pentru a se crea o autoritate vrajitoreasca, se inventeaza calatorii peste hotare, congrese ale vrajitoarelor si premii oferite celor din România pentru marele lor merit în ale (ca sa spunem lucrurilor pe nume) hotiei!
           Actualul folclor mediocru al vrajitoarelor ajunse la un supranumerar ce se calca pur si simplu „pe haruri” a atins culmile ignorantei si o rostire cu nerusinare care aminteste de epoca de dinainte de descoperirea de catre om a limbajului articulat! Si totusi, aceasta lume producatoare de miracole si minuni are un câmp de atractie si ofera participantelor averi fabuloase.
           Întelegi, cunoscând lumea aceasta a debusolarii si sarlataniei, de ce vechii greci pedepseau drastic vrajitoria iar evreii o considerau ca pe unul din cele mai mari rele ale societatii. Fara a mai vorbi despre proliferarea vrajitoriei în America veacului al nouasprezecelea, când autoritatea statului a trebuit sa intervina în procesul de proliferare a vrajitoriei…