Zonele vulcanice masive au continuat sa elibereze dioxid de carbon (CO2) în atmosfera Terrei mult timp dupa ce activitatea lor de suprafata a încetat, ceea ce ar putea explica durata anumitor episoade de schimbari climatice.
„Descoperirile noastre sunt importante deoarece identifica o sursa ascunsa de CO2 în atmosfera în momente de încalzire brusca a climei Pamântului, care au durat mult mai mult decât ne asteptam”, a explicat Benjamin Black, vulcanolog la Universitatea Rutgers-New Brunswick din Statele Unite, care a coordonat studiul efectuat de o echipa internationala de specialisti în stiinte geologice.
„Credem ca am gasit o piesa esentiala a puzzle-ului privind modul în care clima Pamântului a fost perturbata si, poate la fel de important, privind modul în care aceasta s-a redresat”, a continuat Benjamin Black. „Provinciile eruptive de mare amploare” („Large igneous province” – LIP), regiuni vaste formate prin eruptii masive de magma într-o perioada geologica scurta, sunt asociate cu patru dintre cele cinci extinctii în masa majore care s-au produs dupa aparitia formelor de viata complexe pe Pamânt.
Aceste eruptii au emis cantitati uriase de gaze în atmosfera, în special CO2 si metan, ducând la încalzirea climei globale si la acidificarea oceanelor. În urma cu 252 de milioane de ani, la sfârsitul Permianului, activitatea vulcanica intensa din una dintre aceste LIP-uri, denumita „Siberian Traps” („Capcane siberiene”), a dus la cel mai sever episod de pierdere a biodiversitatii din istoria planetei noastre. Mai mult de 90% din speciile marine si 70% din speciile terestre au disparut, informeaza AFP/Agerpres.
Efectul de sera, concentratia ridicata de CO2 si perturbarea ciclului carbonului au persistat timp de aproximativ cinci milioane de ani, respectiv trei milioane de ani dupa încheierea perioadei de activitate vulcanica.
Aceasta redresare climatica mai lenta decât se preconiza pe baza modelelor climatice si bio-geo-chimice îi intriga de multa vreme pe oamenii de stiinta.Exista oare anumite praguri dincolo de care sistemele naturale de reglare a climei încep sa cedeze? si daca nu, atunci cum putem explica faptul ca aceste episoade dureaza mult mai mult decât activitatea vulcanica ce le-a provocat?
„Termostatul” Pamântului
Autorii studiului au compilat analize chimice ale esantioanelor de lava, au dezvoltat modele computerizate care simuleaza topirea în interiorul Pamântului si au comparat rezultatele cu arhivele climatice pastrate în rocile sedimentare înainte de a avansa ipoteza ca faza de activitate vulcanica de suprafata nu a fost de fapt singura care a eliberat CO2.
Chiar si atunci când eruptiile au încetat, productia de magma a continuat în adâncime, în scoarta si mantaua Terrei, si a continuat sa elibereze CO2, ducând la o încalzire prelungita a climei. Daca ipoteza acestei surse „ascunse” de dioxid de carbon va fi confirmata, ar putea însemna ca „termostatul” Pamântului functioneaza mai bine decât credeau oamenii de stiinta, sustin autorii studiului.
Dar acest tip de vulcanism cu siguranta nu poate explica schimbarile climatice actuale. Acest „fenomen rar si exceptional de mare, capabil sa mobilizeze suficienta magma pentru a acoperi partea continentala a Statelor Unite sau Europa cu un strat de lava cu grosimea de o jumatate de kilometru”, s-a produs ultima data pe Pamânt în urma cu 16 milioane de ani, subliniaza Benjamin Black.
În prezent, carbonul eliberat în atmosfera de toti vulcanii de pe Terra la un loc reprezinta „mai putin de 1%” din emisiile de CO2 legate de activitatile umane, a explicat vulcanologul american.
„Studiul nostru sugereaza ca sistemele de control ale climei Pamântului continua sa functioneze chiar si în conditii extreme”, a mai spus Benjamin Black.
Acest lucru îi ofera „speranta ca procesele geologice vor fi capabile sa elimine treptat CO2-ul de origine antropica din atmosfera, chiar daca va fi nevoie de sute de mii pâna la milioane de ani”.
NICUSOR DINCA
Comentarii