Astronautii din viitor vor practica acvacultura pe Luna? Aceasta este întrebarea la care încearca sa raspunda cercetatorii francezi, care au testat recent rezistenta icrelor de biban la schimbarile gravitationale.
„Este foarte promitator”, a declarat Cyrille Przybyla, cercetator în biologie marina la Institutul Francez de Cercetari pentru Exploatarea Marii (IFREMER), care a publicat recent un articol pe acest subiect în jurnalul stiintific Frontiers in Space Technologies.
În 2019, cercetatorul, specializat în acvacultura, a initiat programul Lunar Hatch (Ecloziune Selenara) si a raspuns unui apel de idei de proiecte din partea Agentiei Spatiale Europene (ESA), în vederea instalarii unei baze pe Luna. „Odata cu revenirea cursei catre Luna, ne întrebam ce vom face pentru alimentatia oamenilor”, a explicat el. „În prezent, toate natiunile lucreaza la dezvoltarea de salata sau tomate în spatiu. Vor lipsi însa fibrele si aminoacizii de origine animala importanti pentru o dieta echilibrata”, a adaugat cercetatorul.
În plus, „a avea grija de animale la 360.000 de kilometri de Pamânt poate reprezenta un factor psihologic important”, a adaugat el.
Ideea lui consta în trimiterea unui mic acvariu cu latura de 10 centimetri continând 200 de icre catre satelitul natural al Pamântului. Pestele ar creste într-un sistem de acvacultura cu circuit închis, alimentat cu apa deja prezenta pe Luna. „Nu cunoastem calitatea acestei ape. Când o vom cunoaste, vom putea asocia un tip de peste cu ea”, a explicat biologul.
Pâna acum, apa gasita în Sistemul Solar s-a dovedit sarata, ceea ce ar favoriza pestii care traiesc într-un astfel de mediu, precum bibanul de mare, un peste-model pentru acvacultura, transmite AFP/Agerpres. Însa, înainte de a construi sistemul de acvacultura, cercetatorii trebuie sa se asigure ca icrele vor rezista calatoriei pe Luna.
„Efect în oglinda”
În cadrul programului sustinut de Centrul national de studii spatiale (CNES) din Franta, oamenii de stiinta au supus icre de biban de mare la vibratii echivalente cu lansarea rachetei rusesti Soiuz în cadrul unui experiment în laborator.
„Exista o multime de lansatoare spatiale. Dar mi s-a spus ca Soiuz a doborât toate recordurile de vibratii. Daca trece de Soiuz, trece de tot”, a explicat Przybyla. Rata de ecloziune a icrelor supuse vibratiilor a fost echivalenta cu cea a icrelor-martor.
Al doilea experiment a constat în supunerea icrelor de biban, timp de zece minute, la hipergravitatie, asemanatoare acceleratiei rachetei, apoi la o perioada de imponderabilitate de 39 de ore, simulând o calatorie pe Luna. La sfârsitul acestui experiment, desfasurat la Universitatea Lorraine din Nancy (nord-est), proportia de icre care au eclozat a fost aceeasi cu cea a icrelor-martor, care au ramas sub influenta gravitatiei terestre. De asemenea, embrionii de peste nu au prezentat semne de stres dupa ecloziunea în imponderabilitate.
„Microgravitatia si hipergravitatia au reprezentat doua puncte sensibile”, a subliniat cercetatorul. Urmatorul pas, aflat deja în stadiu de experiment, are ca scop testarea efectului radiatiilor cosmice asupra sutelor de icre de biban fecundate, prin supunerea acestora la fluxuri de protoni si neutroni în acceleratorul de particule de la Institutul francez de protectie împotriva radiatiilor si de siguranta nucleara (IRSN) din Cadarache.”
„Avantajul organismului acvatic este ca se afla în apa. Iar apa este un scut împotriva multor particule”, a explicat Przybyla.
Înainte de o eventuala punere în aplicare pe Luna, aceasta cercetare ar putea avea un scop pe Pamânt, pentru dezvoltarea de sisteme de productie a pestelui fara impact asupra mediului. „Exista un efect în oglinda între ceea ce vrem sa facem pe Luna si ce este pe Pamânt”, a descris cercetatorul. „Pe Luna vrem sa reciclam toate moleculele pentru ca este vorba despre un corp mort si fiecare molecula este important de reciclat. Pe Pamânt vrem mai degraba sa protejam bogatia mediului”, a explicat el.
NICUSOR DINCA
Comentarii