Alimentatia omului graviteaza in jurul catorva idei centrale, cu care atat de mult ne-am obisnuit, incat am ajuns sa… le ignoram. Intre ele, si aceea ca omul nu a fost facut – nici anatomic, nici functional – sa ne hraneasca ucigand animale. Dincolo de trimiterile religioase, insasi viata cotidiana demonstreaza valabilitatea acestei idei. Pe care insa o nesocotim in fiecare zi. Numeroase popoare orientale mai aplica totusi regulile stravechi ale unei alimentatii sanatoase. Fireste ca de-a lungul veacurilor s-au produs si adaptari „din mers” la transformarile generale ale civilizatiei, dar esenta a ramas neschimbata. O regula de baza este socotirea hranei ca fiind vie sau moarta. Din pacate, in epoca moderna s-au adaugat alimentele toxice, care sunt – cel putin in parte – obtinute prin proceduri si tratamente artificiale; despre ele, intr-un articol viitor.
Alimentele cu viata, potrivit disciplinei alimentare yoghine, sunt acele alimente care isi pastreaza in totalitate (sau aproape) principiile active: vitaminele, proteinele, microelementele si macroelementele, glucidele, lipidele, hormonii, enzimele etc. In aceasta categorie se incadreaza toate alimentele vegetale in stare cruda si proaspata:
– zarzavaturile: – legumele; – fructele dulci; – fructele uleioase; – laptele si derivatele lui; – ouale proaspete; – cerealele nealterate si netratate ori modificate genetic; – plantele medicinale si ceaiurile preparate din ele; – tincturile, pulberile, muschii vegetali; – algele; – pestele proaspat; – painea si produsele fainoase din faina integrala; – fructele in stare cruda, care intra in compozitia unor produse de cofetarie (torturi, melanjuri, inghetata, tarte etc.); – fructele consevate prin uscare sau prin afumare; – ciupercile si legumele conservate prin deshidratare stiintifica; – pestele conservat prin uscare sau prin afumare, dupa tehnologie stiintifica;
– carnea proaspata (cruda, pe gratar, pe plita, pe carbune, inainte de trecerea a trei minute de la sacrificarea animalului; carnurile de animale vegetariene – capre, oi, vite si mai ales vanat); – marmeladele, gemurile, jeleurile, siropurile; – vinurile naturale si bauturile naturale tari; – cafeaua (intr-un procent foarte mic); – semintele fructelor oleaginoase, atat in stare cruda, cat si sub forma de preparate, in care nu s-au folosit flacarile focului, aburii vaselor de gatit, diverse substante chimice etc.
Alimente fara viata sunt, potrivit acelorasi practici terapeutice de sorginte orientala:
– orice element de origine vegetala sau animala, care a fost tinut in congelator, camera frigorifica, frigider;
– orice aliment fiert un timp mai indelungat decat 30 de secunde;
– orice aliment mentinut intr-o stare tamasica, in cutii de conserve ermetice, in borcane etanseizate sau in pungi ori folii din care s-a scos aerul, s-au vidat, conservare prin acoperire cu glazuri (Starea tamasica se refera, in cazul alimentelor, la situatia in care acestea au fost golite de energia vitala – de prana, cum o numesc yoghinii. Astfel, metodele de conservare cum ar fi congelarea, fierberea, uscarea fortata, dar si mucezirea lactatelor, a painii, a conservelor, descompunerea vegetalelor, alterarea carnurilor – toate acestea reprezinta factori devitalizatori ce fac ca un aliment sa devina tamasic.);
– orice aliment, de orice natura, pastrat in saramura – o alta metoda de conservare frecvent folosita (mezelurile pe care le consumam in cantitati uriase contin foarte multa sare);
– orice aliment prajit, fript mult timp, imbibat cu diverse sosuri ori in ciorbe, supe, diferite alte fierturi sau preparate la cuptor;
– orice aliment care, in urma combinarii sale cu alte alimente trecute prin procesul fierberii sau supus altor procedee de preparare, si-a modificat structura chimica naturala, originara.
Lista alimentelor toxice, care a ramas sa va fie prezentata, este mult mai lunga decat primele doua. Una dintre explicatii ar fi ca omenirea, inmultindu-se vertiginos, are nevoie in mod firesc de tot mai multa hrana, pe care natura nu ne-o mai poate oferi asa cum o facea in urma cu sute si mii de ani. Prin urmare, hrana industriala vine sa suplineasca acest necesar, pe spatiile neacoperite, din ce in ce mai mari. Cu ce consecinte? Vom vedea in numarul viitor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii