Din cele mai vechi timpuri, oamenii au apelat la rugaciune pentru a-si regasi sanatatea. În ce masura o astfel de terapie ajuta la îndepartarea bolilor este un subiect care îi incita si în prezent pe savanti, numeroase studii de specialitate fiind facute pe aceasta tema. Cercetatorii unui laborator de neuro si psihofiziologie din Sankt Petersburg au facut o serie de experimente, pe un grup de credinciosi si preoti care frecventau Biserica Alexandru Nevski, cu scopul de a studia proprietatile terapeutice ale rugaciunii. Tuturor subiectilor li s-au facut encefalograme în timp ce se rugau. Astfel, s-a dovedit ca, în asemenea momente, activitatea scoartei cerebrale este întrerupta, informatia fiind asimilata direct, fara sa mai actioneze asupra ei procesele de gândire, ceea ce influenteaza favorabil sistemul nervos si prin el întregul organism.
În anii 1980, un reputat fizician, Randolph Byrd, a dedicat nu mai putin de cinci ani studierii impactului pe care îl poate avea rugaciunea în terapia bolilor cardiace, iar concluziile i-au uimit pe unii reprezentanti ai medicinei clasice, stârnind multiple controverse în acest domeniu. Acestea aratau ca aproximativ 85% dintre persoanele supuse studiului care au folosit rugaciunea ca terapie alternativa au raspuns mai bine la tratamentele alopate specifice.
Ulterior, un grup de cercetatori americani avea din nou sa demonstreze, tot în urma unui studiu, ca rugaciunea este benefica în tratarea bolilor cardiovasculare, ba chiar poate fi considerata un secret al longevitatii, deoarece se pare ca ajuta la normalizarea tensiunii arteriale si la reglarea ritmului cardiac. În cadrul aceleiasi cercetari s-a constatat ca oamenii credinciosi, ce se supun normelor credintei lor (postesc, se roaga de mai multe ori pe zi, dedica zile întregi rugaciunilor etc.) se îmbolnavesc mai greu si mai ales cad mai rar victime viciilor, precum consumul de alcool sau fumatul. De altfel, bazându-se pe aceste considerente, în SUA rugaciunea a devenit un procedeu complementar medicinei clasice foarte popular, bucurându-se de un succes mai mare decât fitoterapia sau fizioterapia.
În anul 2005, studiile realizate în acest domeniu s-au extins, analizând deopotriva terapia prin muzica, tactila sau cea imaginara. Numeroasele aspecte ale acestor metode de tratamente complementare nu contenesc sa stârneasca si în prezent contradictii, majoritatea pornind de la faptul ca studiul ei, pentru a-i dovedi eficacitatea, nu poate fi unul analitic. Rugaciunea nu poate fi masurata, cuantificata sau divizata, în scopul de a vedea exact care este modalitatea prin care actioneaza atât asupra mentalului, cât si a metabolismului.
Ca rugaciunea ajuta sau nu la combaterea bolilor ramâne sa stabileasca, speram, în viitorul cât mai apropiat, mintile savantilor. Un lucru însa este cert: aceasta încercare de comunicare cu Divinitatea constituie, daca este facuta cu maximum de credinta, cea mai simpla si totodata eficienta metoda de purificare a mintii, de reducere a stresului si a tensiunilor nervoase.
MIHAELA VLAD
Comentarii