Amprente ale spiritualitatii noastre

          Sfântul Elefterie Vechi
          
          In elegantul cartier Cotroceni din Capitala, nu departe de impunatoarea biserica Elefterie Nou, se afla o alta, mica, eleganta, adevarata bijuterie, o miniatura in piatra sporind prin propria sa frumusete, frumusetea vilelor din jur. Având hramurile Sfântul Elefterie si Sfântul Gheorghe, se numeste Sfântul Elefterie Vechi deosebindu-se astfel de semeata ei surata.

          Sfântul Elefterie Vechi
          
          In elegantul cartier Cotroceni din Capitala, nu departe de impunatoarea biserica Elefterie Nou, se afla o alta, mica, eleganta, adevarata bijuterie, o miniatura in piatra sporind prin propria sa frumusete, frumusetea vilelor din jur. Având hramurile Sfântul Elefterie si Sfântul Gheorghe, se numeste Sfântul Elefterie Vechi deosebindu-se astfel de semeata ei surata.
          Biserica a fost inaltata acum mai bine de 200 de ani, in secolul al XVIII-lea, prin eforturile lui Constantin Maxim Cupetul, administrator al insulei Lupestilor, care, ulterior se va numi Elefterie.
          Lucrarea a fost executata in 1744 in timpul celei de a doua domnii a domnitorului fanariot Mihail Racovita, mitropolit al tarii fiind Neofit I.
          La vremea respectiva insa, locul era destul de izolat, in jurul ei nu se aflau casele credinciosilor, ca in zilele noastre, si biserica era declarata metoc al Mitropoliei, atât prin hotarârea mitropolitului, cât si prin hrisovul domnesc din 1748, dat de domnitorul Grigore Matei Ghica. De aceea, in primele trei decenii au slujit aici numai calugari desemnati de Mitropolie.
          Dupa cutremurul din 1802, micul asezamânt a suferit mari stricaciuni, fiind restaurat abia dupa 65 de ani, in 1867. Din nefericire restaurarea a fost partiala, nerefacându-se si a doua turla, cazuta, locasul ramânând astfel cu una singura, pâna in zilele noastre.
          Biserica este construita in cel mai pur stil brâncovenesc. Exteriorul este tipic in acest sens, de mare efect fiind pridvorul, sprijinit pe sase coloane, patru in fata si doua lateral. Acestea sustin arcele trilobate pe console profilate. Deasupra altarului se afla un brâu, delimitând un registru cu firide pictate. Deasupra acestuia, sub acoperis, despartit tot printr-un brâu zimtat, este un alt registru, simplu, fara ornamentatii. Partea de jos a bisericii, zugravita in intregime in alb, decorata cu ferestre, prezinta si ocnite iar turla are si la ferestre prelungiri. Usile de lemn de la intrare sunt sculptate, infatisând doi ingerasi, care te invita sa patrunzi in pronaos.
          Biserica a fost restaurata in 1929-1930 si dupa cutremurul din 1977. In 1986 s-au executat lucrari de consolidare, au fost refacute fatada si pictura murala, s-a inlocuit acoperisul cu unul nou, din tabla de arama.
          Dimensiunile perfecte, frumusetea miniaturala, caracteristice acestui sfânt locas, constituie o punte de legatura intre prezent si trecut si de aceea multi credinciosi isi exprima dorinta de a trai momente fericite ale vietii prin oficierea serviciului religios aici, si nu in alte locuri considerate intr-un fel mai elegante.